22 de definiții pentru exhibiție exhibițiune eshibițiune esibițiune exibițiune exibiție (2) eschibiție exchibiție (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXHIBÍȚIE, exhibiții, s. f. Faptul de a arăta ceva în public (în mod ostentativ), etalare, expunere ostentativă. ♦ (La pl.) Jonglerii, scamatorii (la circ). [Var.: exhibițiúne s. f.] – Din fr. exhibition, lat. exhibitio, -onis.

EXHIBÍȚIE, exhibiții, s. f. Faptul de a arăta ceva în public (în mod ostentativ), etalare, expunere ostentativă. ♦ (La pl.) Jonglerii, scamatorii (la circ). [Var.: exhibițiúne s. f.] – Din fr. exhibition, lat. exhibitio, -onis.

exhibiție sf [At: LM / V: exi~, (înv) ~iune, exibițiune, eshibițiune, esibițiune / P: ex-hi~ / Pl: ~ii / E: fr exhibition, lat exhibitio, -onis] 1 Prezentare ostentativă (a ceva) în public Si: etalare. 2 (Ccr) Gest exagerat Si: extravaganță, exhibare. 3 (Înv) Prezentare a unui act, a unui document etc. în fața unei autorități. 4 (Lpl) Figuri acrobatice (sau jonglerii) prezentate într-un spectacol de circ.

EXHIBÍȚIE, exhibiții, s. f. Faptul de a arăta ceva în fața publicului (de obicei în mod ostentativ, demonstrativ); faptul de a (se) da în spectacol; expunere, etalare. Fiindcă el, ca tată, e răspunzător de sănătatea sufletească a lui Apostol, interzise pe viitor asemenea exhibiții. REBREANU, P. S. 35. – Variantă: exhibițiúne (pronunțat -ți-u-) (CARAGIALE, O. VII 233) s. f.

EXHIBÍȚIE s.f. Etalare, expunere, arătare ostentativă a ceva. ♦ (la pl.) Jonglerii de circ. [Pron. ecs-hi-bi-ți-e, var. eschibiție, exchibiție, exhibițiune s.f. / cf. fr. exhibition, lat. exhibitio].

EXHIBÍȚIE s. f. 1. etalare, expunere ostentativă în public a ceva. 2. (pl.) jonglerii de circ. (< fr. exhibition, lat. exhibitio)

EXHIBÍȚIE ~i f. 1) Expunere demonstrativă a unor lucruri în public, pentru a trezi admirația. 2) la pl. Jonglerii la circ. [G.-D. exhibiției] /<fr. exhibition, lat. exhibitio, ~onis

EXHIBIȚIÚNE s. f. v. exhibiție.

EXHIBIȚIÚNE s. f. v. exhibiție.

EXHIBIȚIÚNE s. f. v. exhibiție.

eshibițiune sf vz exhibiție

esibițiune sf vz exhibiție

exhibițiune sf vz exhibiție

exibițiune sf vz exhibiție

ESCHIBÍȚIE s.f. v. exhibiție.

EXCHIBÍȚIE s.f. v. exhibiție.

EXHIBIȚIÚNE s.f. v. exhibiție.

exibiți(un)e f. arătare în public.

*exhibițiúne și exi- f. (lat. ex-hibítio, -ónis. V. prohibițiune, debitor). Acțiunea de a exiba, expozițiune de monștri saŭ de obĭecte curioase. – Și -íție. V. barnum.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exhibíție (-ți-e) s. f., art. exhibíția (-ți-a), g.-d. art. exhibíției; pl. exhibíții, art. exhibíțiile (-ți-i-)

exhibíție s. f. (sil. -ți-e), art. exhibíția (sil. -ți-a), g.-d. art. exhibíției; pl. exhibíții, art. exhibíțiile (sil. -ți-i-)

arată toate definițiile

Intrare: exhibiție
exhibiție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exhibiție
  • exhibiția
plural
  • exhibiții
  • exhibițiile
genitiv-dativ singular
  • exhibiții
  • exhibiției
plural
  • exhibiții
  • exhibițiilor
vocativ singular
plural
exhibițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exhibițiune
  • exhibițiunea
plural
  • exhibițiuni
  • exhibițiunile
genitiv-dativ singular
  • exhibițiuni
  • exhibițiunii
plural
  • exhibițiuni
  • exhibițiunilor
vocativ singular
plural
eshibițiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esibițiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exibiție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exibițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exibițiune
  • exibițiunea
plural
  • exibițiuni
  • exibițiunile
genitiv-dativ singular
  • exibițiuni
  • exibițiunii
plural
  • exibițiuni
  • exibițiunilor
vocativ singular
plural
exibiție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eschibiție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eschibiție
  • eschibiția
plural
  • eschibiții
  • eschibițiile
genitiv-dativ singular
  • eschibiții
  • eschibiției
plural
  • eschibiții
  • eschibițiilor
vocativ singular
plural
exchibiție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exchibiție
  • exchibiția
plural
  • exchibiții
  • exchibițiile
genitiv-dativ singular
  • exchibiții
  • exchibiției
plural
  • exchibiții
  • exchibițiilor
vocativ singular
plural

exhibiție exhibițiune eshibițiune esibițiune exibițiune exibiție (2) eschibiție exchibiție

  • 1. Faptul de a arăta ceva în public (în mod ostentativ), etalare, expunere ostentativă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: arătare etalare expunere un exemplu
    exemple
    • Fiindcă el, ca tată, e răspunzător de sănătatea sufletească a lui Apostol, interzise pe viitor asemenea exhibiții. REBREANU, P. S. 35.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (la) plural Jonglerii, scamatorii (la circ).
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: