3 definiții pentru excluziv

EXCLUZÍV, -Ă adj. v. exclusiv.

excluziv a. 1. care exclude, care are puterea de a exclude; 2. care aparține propriu, fără împărtășire: dreptul de vot e privilegiul excluziv al cetățenilor; 3. care nu admite ceeace contrariază opiniunile, gustul: nu fi excluziv. ║ adv. 1. numai și numai: compus excluziv din copii; 2. necoprinzând, în afară de: dela Maiu până la Octomvrie excluziv.

*excluzív, -ă adj. (mlat. exclusivus). Incompatibil cu alt-ceva: un drept excluziv al altuĭa. Care, pin [!] privilegiŭ, e al uneĭ persoane orĭ societățĭ: e o proprietate excluzivă a sa. Care nu admite ceĭa ce e opus ideilor sau gustuluĭ lui: om excluziv. Adv. Numaĭ și numaĭ: a te interesa excluziv de un lucru. Pînă la Septembre excluziv, pînă la sfărșitu luĭ Aŭgust.

Intrare: excluziv
excluziv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excluziv excluzivul excluzi excluziva
plural excluzivi excluzivii excluzive excluzivele
genitiv-dativ singular excluziv excluzivului excluzive excluzivei
plural excluzivi excluzivilor excluzive excluzivelor
vocativ singular
plural