20 de definiții pentru exclusiv eschiziu esclusiv escluziv excluziv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exclusiv, ~ă a [At: POTECA, F. 94/25 / V: (înv; nob) eschiziu[1], (înv) esc~, escluziv, ~ziv, ~ă / P: ex-clu~ / Pl: ~i, ~e / E: fr exclusif] 1-2 a Care exclude (2-3). 3-4 a Care are posibilitatea de a exclude (2-3). 5-6 a Care aparține unei singure persoane sau categorii de persoane. 7-8 a Care se referă la o singură persoană sau la o categorie de persoane. 9-10 a Propriu unei singure persoane sau unei categorii de persoane. 11-12 a Care se referă sau care se limitează la un singur lucru. 13 a Care este fixat asupra unui singur lucru. 14 a Care admite un singur punct de vedere, o singură orientare. 15 a (D. noțiuni abstracte) Care se exclud (6) unul pe altul. 16 av Cu eliminarea altor posibilități Si: exclusivamente (1). 17 av Numai (și numai) Si: exclusivamente (2). 18 av Mai ales Si: exclusivamente (3). 19 av În afară de... Si: exclusivamente (4). 20 a (Rar) Extrem (28). corectată

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

EXCLUSÍV, -Ă, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru șah. 2. Adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând. ♦ Numai (și numai). ♦ În afară de... Până la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus.

EXCLUSÍV, -Ă, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru șah. 2. Adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând. ♦ Numai (și numai). ♦ În afară de... Până la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus.

EXCLUSÍV2, -Ă, exclusivi, -e, adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. Noțiuni cu sfere exclusive.N-avea opinii exclusive, ci era cu lenevie sceptic. CAMIL PETRESCU, U. N. 26. ♦ Care se referă la un singur lucru, care este fixat asupra unui singur lucru. Pasiune exclusivă pentru pictură.

EXCLUSÍV1 adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități; numai (și numai). Toate cîte îmi spui... se reduc, exclusiv, la o simplă chestiune de conștiință și de experiență personală. GALACTION, O. I 238. Scoaterea creațiilor poetice exclusiv din adîncimea închipuirii e vătămătoare. GHEREA, ST. CR. I 106. ♦ (În opoziție cu inclusiv) În afară de. Am citit pînă la pagina 30 exclusiv. Înscrierile la examen se fac pînă la 15 august exclusiv.

EXCLUSÍV, -Ă adj. Care se exclude unul pe altul. ♦ Referitor la un singur lucru. // adv. Excluzându-se orice altă posibilitate. ♦ În afară de, exceptând. [Pron. ecs-clu-, var. excluziv, -ă adj. / cf. fr. exclusif].

EXCLUSÍV, -Ă I. adj. (despre noțiuni abstracte) care se exclud unul pe altul; incompatibil cu altceva. ◊ referitor la un singur lucru. II. adv. cu excluderea altor posibilități, în afară de. ◊ numai. (< fr. exclusif, lat. exclusivus)

EXCLUSÍV2 ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care exclude orice împărțire; prevăzut numai pentru o singură persoană. Privilegii ~e. 2) Care exclude tot ce este străin sau jenant. 3) (despre lucruri abstracte) Care exclude orice alternativă. /<fr. exclusif, lat. exclusivus

EXCLUSÍV1 adv. 1) Excluzând alte alternative; în exclusivitate; numai. 2) rar În afară de; cu excepția; exceptând. /<fr. exclusif, lat. exclusivus

eschiziu, ~ie a, av vz exclusiv

esclusiv, ~ă a, av vz exclusiv

escluziv, ~ă a, av vz exclusiv

excluziv, ~ă a, av vz exclusiv

EXCLUZÍV, -Ă adj. v. exclusiv.

excluziv a. 1. care exclude, care are puterea de a exclude; 2. care aparține propriu, fără împărtășire: dreptul de vot e privilegiul excluziv al cetățenilor; 3. care nu admite ceeace contrariază opiniunile, gustul: nu fi excluziv. ║ adv. 1. numai și numai: compus excluziv din copii; 2. necoprinzând, în afară de: dela Maiu până la Octomvrie excluziv.

*excluzív, -ă adj. (mlat. exclusivus). Incompatibil cu alt-ceva: un drept excluziv al altuĭa. Care, pin privilegiŭ, e al uneĭ persoane orĭ societățĭ: e o proprietate excluzivă a sa. Care nu admite ceĭa ce e opus ideilor sau gustuluĭ lui: om excluziv. Adv. Numaĭ și numaĭ: a te interesa excluziv de un lucru. Pînă la Septembre excluziv, pînă la sfărșitu luĭ Aŭgust.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exclusív adj. m., pl. exclusívi; f. exclusívă, pl. exclusíve

exclusív adj. m., pl. exclusívi; f. sg. exclusívă, pl. exclusíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXCLUSÍV adv. 1. v. numai. 2. v. doar.

EXCLUSIV adv. 1. doar, numai. (~ atîta pot spune.) 2. doar, numai, singur. (~ el m-a înțeles.)

Intrare: exclusiv
exclusiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exclusiv
  • exclusivul
  • exclusivu‑
  • exclusi
  • exclusiva
plural
  • exclusivi
  • exclusivii
  • exclusive
  • exclusivele
genitiv-dativ singular
  • exclusiv
  • exclusivului
  • exclusive
  • exclusivei
plural
  • exclusivi
  • exclusivilor
  • exclusive
  • exclusivelor
vocativ singular
plural
eschiziu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esclusiv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
escluziv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
excluziv adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excluziv
  • excluzivul
  • excluzivu‑
  • excluzi
  • excluziva
plural
  • excluzivi
  • excluzivii
  • excluzive
  • excluzivele
genitiv-dativ singular
  • excluziv
  • excluzivului
  • excluzive
  • excluzivei
plural
  • excluzivi
  • excluzivilor
  • excluzive
  • excluzivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)