14 definiții pentru exclusiv

EXCLUSÍV, -Ă, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru șah. 2. Adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând. ♦ Numai (și numai). ♦ În afară de... Până la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus.

EXCLUSÍV, -Ă, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru șah. 2. Adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând. ♦ Numai (și numai). ♦ În afară de... Până la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus.

EXCLUSÍV1 adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități; numai (și numai). Toate cîte îmi spui... se reduc, exclusiv, la o simplă chestiune de conștiință și de experiență personală. GALACTION, O. I 238. Scoaterea creațiilor poetice exclusiv din adîncimea închipuirii e vătămătoare. GHEREA, ST. CR. I 106. ♦ (În opoziție cu inclusiv) În afară de. Am citit pînă la pagina 30 exclusiv. Înscrierile la examen se fac pînă la 15 august exclusiv.

EXCLUSÍV2, -Ă, exclusivi, -e, adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. Noțiuni cu sfere exclusive.N-avea opinii exclusive, ci era cu lenevie sceptic. CAMIL PETRESCU, U. N. 26. ♦ Care se referă la un singur lucru, care este fixat asupra unui singur lucru. Pasiune exclusivă pentru pictură.

exclusív adj. m., pl. exclusívi; f. exclusívă, pl. exclusíve

exclusív adj. m., pl. exclusívi; f. sg. exclusívă, pl. exclusíve

EXCLUSÍV adv. 1. v. numai. 2. v. doar.

EXCLUSÍV, -Ă adj. Care se exclude unul pe altul. ♦ Referitor la un singur lucru. // adv. Excluzându-se orice altă posibilitate. ♦ În afară de, exceptând. [Pron. ecs-clu-, var. excluziv, -ă adj. / cf. fr. exclusif].

EXCLUSÍV, -Ă I. adj. (despre noțiuni abstracte) care se exclud unul pe altul; incompatibil cu altceva. ◊ referitor la un singur lucru. II. adv. cu excluderea altor posibilități, în afară de. ◊ numai. (< fr. exclusif, lat. exclusivus)

EXCLUSÍV2 ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care exclude orice împărțire; prevăzut numai pentru o singură persoană. Privilegii ~e. 2) Care exclude tot ce este străin sau jenant. 3) (despre lucruri abstracte) Care exclude orice alternativă. /<fr. exclusif, lat. exclusivus

EXCLUSÍV1 adv. 1) Excluzând alte alternative; în exclusivitate; numai. 2) rar În afară de; cu excepția; exceptând. /<fr. exclusif, lat. exclusivus

excluziv a. 1. care exclude, care are puterea de a exclude; 2. care aparține propriu, fără împărtășire: dreptul de vot e privilegiul excluziv al cetățenilor; 3. care nu admite ceeace contrariază opiniunile, gustul: nu fi excluziv. ║ adv. 1. numai și numai: compus excluziv din copii; 2. necoprinzând, în afară de: dela Maiu până la Octomvrie excluziv.

*excluzív, -ă adj. (mlat. exclusivus). Incompatibil cu alt-ceva: un drept excluziv al altuĭa. Care, pin [!] privilegiŭ, e al uneĭ persoane orĭ societățĭ: e o proprietate excluzivă a sa. Care nu admite ceĭa ce e opus ideilor sau gustuluĭ lui: om excluziv. Adv. Numaĭ și numaĭ: a te interesa excluziv de un lucru. Pînă la Septembre excluziv, pînă la sfărșitu luĭ Aŭgust.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXCLUSÍV adv. 1. doar, numai. (~ atîta pot spune.) 2. doar, numai, singur. (~ el m-a înțeles.)

Intrare: exclusiv
exclusiv adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exclusiv exclusivul exclusi exclusiva
plural exclusivi exclusivii exclusive exclusivele
genitiv-dativ singular exclusiv exclusivului exclusive exclusivei
plural exclusivi exclusivilor exclusive exclusivelor
vocativ singular
plural