2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

EXCLÚDERE, excluderi, s. f. Acțiunea de a exclude și rezultatul ei; dare afară, înlăturare, excluziune (1). ♦ Prevedere a unei polițe de asigurare sau a unui titlu aplicabilă în caz de neacoperire. – V. exclude.

EXCLÚDERE, excluderi, s. f. Acțiunea de a exclude și rezultatul ei; dare afară, înlăturare, excluziune (1). – V. exclude.

EXCLÚDERE, excluderi, s. f. Acțiunea de a exclude și rezultatul ei; eliminare, înlăturare. Excluderea unui membru al gospodăriei colective poate fi hotărîtă numai de adunarea generală prin majoritatea de cel puțin 2/3 din numărul total al membrilor gospodăriei colective prezenți la adunare. STAT. GOSP. AGR. 22.

exclúdere s. f., g.-d. art. exclúderii; pl. exclúderi

exclúdere s. f., g.-d. art. exclúderii; pl. exclúderi

EXCLÚDERE s. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere. (~ cuiva dintr-o organizație.)

EXCLÚDERE s.f. Acțiunea de a (se) exclude și rezultatul ei; dare afară, înlăturare. [Var. escludere s.f. / < exclude].

EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere.

EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere.

EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a elimina, a îndepărta, a nu admite. Sistemul de educație sovietic exclude cu desăvîrșire propagarea urii între oameni, a șovinismului și a obscurantismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 49.

exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús

exclúde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzând; part. exclús

EXCLÚDE vb. a elimina, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.)

EXCLÚDE vb. III. tr. A da afară, a înlătura; a elimina, a nu admite. ♦ (Refl.; despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, nepotrivite, contrare. [Pron. ecs-clu-, p.i. exclúd, var. esclude vb. III. / < lat. excludere].

EXCLÚDE vb. I. tr. a da afară, a elimina, a nu admite. II. refl. (despre două elemente) a se respinge ca fiind incompatibile, contrare. (< lat. excluder)

A EXCLÚDE exclúd tranz. A da afară; a nu admite; a elimina. /<lat. excludere

exclude v. 1. a da afară dintr'o societate; 2. a respinge, a nu admite; 3. a fi incompatibil.

*exclúd, -clús, a -clúde v. tr. (lat. ex-clúdo, -clúdere. V. con-clud, des-chid). Daŭ afară, expulsez [!]: a exclude pe cine-va dintr'o societate, un articul dintr'o lege. Fig. Nu pot sta la un loc cu: bunătatea exclude avariția. V. refl. Bunătatea și avariția îs doŭă lucrurĭ care se exclud.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXCLÚDERE s. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere. (~ cuiva dintr-o organizație.)

Intrare: exclude
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exclude excludere exclus excluzând singular plural
exclude excludeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exclud (să) exclud excludeam exclusei exclusesem
a II-a (tu) excluzi (să) excluzi excludeai excluseși excluseseși
a III-a (el, ea) exclude (să) exclu excludea excluse exclusese
plural I (noi) excludem (să) excludem excludeam excluserăm excluseserăm, exclusesem*
a II-a (voi) excludeți (să) excludeți excludeați excluserăți excluseserăți, excluseseți*
a III-a (ei, ele) exclud (să) exclu excludeau excluseră excluseseră
Intrare: excludere
excludere substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excludere excluderea
plural excluderi excluderile
genitiv-dativ singular excluderi excluderii
plural excluderi excluderilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)