21 de definiții pentru exclamație esclamație esclamațiune exclamațiune exlamație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exclamație sf [At: CR (1829), 2381/16 / V: (înv) esc~, esclamațiune, ~țiune, (îvr) exla~ / P: ex-cla~ / Pl: ~ii / E: fr exclamation, lat exclamatio, -onis] 1 Exclamare (1). 2 Cuvânt, propoziție, frază rostite pe un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică Si: exclamare (2). 3 (Rar; îs) Semn (sau, înv, punct) de ~ Semnul exclamării (3).

EXCLAMÁȚIE, exclamații, s. f. Cuvânt, propoziție sau frază rostite cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio.

EXCLAMÁȚIE, exclamații, s. f. Cuvânt, propoziție sau frază rostite cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio.

EXCLAMÁȚIE, exclamații, s. f. Cuvînt, propoziție sau frază rostite cu o anumită intonație pentru a exprima o stare afectivă puternică. V. strigăt. După primele exclamații de surprindere, oprindu-se în loc, începură să-și dea amănunte unul despre altul. CAMIL PETRESCU, N. 32.

EXCLAMÁȚIE s.f. Cuvânt, propoziție sau frază rostită într-un anumit fel, cu o anumită modulație, prin care se exteriorizează o emoție, un sentiment; strigăt. [Gen. -iei, var. exclamațiune s.f. / cf. fr. exclamation, lat. exclamatio].

EXCLAMÁȚIE s. f. 1. cuvânt, propoziție, frază rostite cu o anumită modulație a vocii, prin care se exteriorizează o emoție, un sentiment; strigăt. 2. figură de stil prin care autorul exprimă, cu autorul unei exclamații (1), un sentiment puternic. (< fr. exclamation, lat. exclamatio)

EXCLAMÁȚIE ~i f. Cuvânt, propoziție sau frază care exprimă o stare afectivă puternică. /<fr. exclamation, lat. exclamatio, ~onis

esclamație sf vz exclamație

esclamațiune sf vz exclamație

exclamațiune sf vz exclamație

exlamație sf vz exclamație

EXCLAMAȚIÚNE s.f. v. exclamație.

exclamați(un)e f. strigăt de bucurie, de mirare, de surprindere: punct de exclamație, semnul acesta !

*exclamațiúne f. (lat. exclamátio, -ónis). Acțiunea de a exclama. Strigăt de bucurie, durere ș. a. Ret. O figură pin care exclamĭ, ca: O timpuri! O moravuri! (V. retorică). Semn de exclamațiune, semnu grafic care arată strigarea, compus dintr’un accent și un punct (!). – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exclamáție (-ți-e) s. f., art. exclamáția (-ți-a), g.-d. art. exclamáției; pl. exclamáții, art. exclamáțiile (-ți-i-)

exclamáție s. f. (sil. -ți-e), art. exclamáția (sil. -ți-a), g.-d. art. exclamáției; pl. exclamáții, art. exclamáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXCLAMÁȚIE s. exclamare, strigăt, (rar) strigare. (~ de aprobare.)

EXCLAMAȚIE s. exclamare, strigăt, (rar) strigare. (~ de aprobare.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EXCLAMÁȚIE s. f. (cf. fr. exclamation, lat. exclamatio): cuvânt, propoziție sau frază rostită cu o anumită modulație a vocii, prin care se exteriorizează o emoție, un sentiment.

exclamație (fr. exclamation „manifestare bruscă și puternică a vocii”), figură care constă dintr-un enunț, în proză sau versuri, prin care se exprimă un puternic sentiment de surpriză, de mânie, de bucurie etc. (I).

EXCLAMAȚIE (< fr. exclamation < lat. exclamatio < vb. exclamare, a striga) Procedeu stilistic caracteristic prin exprimarea unui puternic sentiment prin expresii exclamative sau interjecții. Exclamația poate avea adesea o nuanță de ironie (O, te-ador, progenitură de origine romană. Scrisoarea III de M. Eminescu), sau de patetic (O tempora! O, mores!; O, timpuri! O, moravuri! – exclamație prin care Cicero, în Catilinare, exprimă amara lui decepție cu privire la epoca sa și moravurile acesteia).

Intrare: exclamație
exclamație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exclamație
  • exclamația
plural
  • exclamații
  • exclamațiile
genitiv-dativ singular
  • exclamații
  • exclamației
plural
  • exclamații
  • exclamațiilor
vocativ singular
plural
esclamație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esclamațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exclamațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exclamațiune
  • exclamațiunea
plural
  • exclamațiuni
  • exclamațiunile
genitiv-dativ singular
  • exclamațiuni
  • exclamațiunii
plural
  • exclamațiuni
  • exclamațiunilor
vocativ singular
plural
exlamație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.