33 de definiții pentru excepție eccepție ecepție ecțepție escepsie escepsiune escepție escepțiune esepție excepciune excepțiune exepsie exepție exțepție (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

excepție sf [At: RÎND. JUD. 7/19 / V: (înv) esc~, escepțiune, ~iune, exțe~, exe~, (îvr) eccep~, eccepțiune, ecțe~, ece~, ~pciune, exepsie, escepsie, escepsiune, esep- / P: ex-cep~ / Pl: ~ii / E: fr exception, lat exceptio, -onis] 1 (Jur) Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând la amânarea soluționării acestuia sau la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără examinarea litigiului Si: (rar) incident. 2 Abatere de la o normă, de la o lege etc. Si: derogare, restricție. 3 Ceea ce nu se conformează unei reguli generale. 4 Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 5 (Îla) De ~ Excepțional (6). 6 (Îlav) Fără ~ Fără deosebire sau omisiune. 7 (Îlav) Prin ~ În mod neobișnuit sau neprevăzut. 8 (Îlp) Cu ~ia (În) afară de... 9 (Îe) A face (o) ~ A se abate de la o regulă generală (în favoarea sau defavoarea cuiva). 10 (D. persoane; îe) A fi o ~ A se deosebi, prin calități superioare, de ceilalți. corectată

EXCÉPȚIE, excepții, s. f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio.

EXCÉPȚIE, excepții, s. f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio.

EXCÉPȚIE, excepții, s. f. Abatere de la regula generală, ceea ce nu se supune normei generale. Limbile cu regule și excepții. RUSSO, S. 69. Excepția confirmă regula.Expr. Cu excepția = afară de. Îi plăceau toate materiile, cu excepția matematicii. Fără excepție = fără deosebire. Să pornească toți, fără excepție. BOLINTINEANU, O. 263. A face excepție = a) a se deosebi, a se abate de la regula generală. Nu fac excepție de la regulă; b) a proceda altfel decît de obicei. Fac excepție pentru tine. – Variantă: escépție (NEGRUZZI, S. I 348) s. f.

excépție (-ți-e) s. f., art. excépția (-ți-a), g.-d. art. excépției; pl. excépții, art. excépțiile (-ți-i-)

excépție s. f. (sil. -ți-e), art. excépția (sil. -ți-a), g.-d. art. excépției; pl. excépții, art. excépțiile (sil. -ți-i-)

EXCÉPȚIE s. 1. abatere. (O ~ de la regulă.) 2. (JUR.) incident. (A ridica o ~.)

EXCÉPȚIE s.f. 1. Ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); ceea ce nu este obișnuit, normal. ◊ Cu excepția = afară de...; fără excepție = fără deosebire. 2. Mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. [Gen. -iei, var. escepțiune, excepțiune s.f. / cf. fr. exception, lat. exceptio].

EXCÉPȚIE s. f. 1. ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); o complement circumstanțial de ~ = complement care desemnează obiectul sau faptul ce exprimă o excepție în raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propoziție de ~ = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de excepție; cu ă = afară de...; fără ~ = fără deosebire; de ~ = excepțional. 2. mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. (< fr. exception, lat. exceptio)

EXCÉPȚIE ~i f. 1) Abatere de la normele generale. ◊ Cu ~a (cuiva sau a ceva) în afară de (cineva sau ceva); exceptând. Fără ~ fără deosebire. De ~ care constituie o excepție; excepțional. 2) jur. Mijloc de apărare fără a examina cauza sau fără a o trimite spre examinare altui organ. [G.-D. excepției; Sil. -ți-e] /<fr. exception, lat. exceptio, ~onis

ecțépție sf vz excepție

escepțiune sf vz excepție

excepțiune sf vz excepție

arată toate definițiile

Intrare: excepție
excepție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excepție excepția
plural excepții excepțiile
genitiv-dativ singular excepții excepției
plural excepții excepțiilor
vocativ singular
plural
eccepție
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
ecepție
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
ecțepție
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
escepsie
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
escepsiune
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
escepție
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
escepțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular escepțiune escepțiunea
plural escepțiuni escepțiunile
genitiv-dativ singular escepțiuni escepțiunii
plural escepțiuni escepțiunilor
vocativ singular
plural
esepție
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
excepciune
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
excepțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excepțiune excepțiunea
plural excepțiuni excepțiunile
genitiv-dativ singular excepțiuni excepțiunii
plural excepțiuni excepțiunilor
vocativ singular
plural
exepsie
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
exepție
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
exțepție
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.