13 definiții pentru excavator escavator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

excavator [At: NICA, L. VAM. / V: esc~ / Pl: ~oare sn, (nob) ~i sm / E: fr excavateur] 1 sn (Șîs ~ dentar) Instrument asemănător unei sonde dentare, cu unul sau două capete active în formă de lingură, lopățică etc., înclinate. 2 sn Mașină de lucru autopropulsată, de mare capacitate, întrebuințată pentru săpat și încărcat pământul, la diferite lucrări de terasament, la exploatările miniere etc. 3 sm (Nob; îf esc~) Excavatorist.

EXCAVATÓR, excavatoare, s. n. Mașină de lucru autopropulsată, de mare capacitate, întrebuințată pentru săpat și încărcat pământul, la diferite lucrări de terasament, în exploatările miniere etc. [Var.: escavatór s. n.] – Din fr. excavateur, cf. rus. ekskavator.

EXCAVATÓR, excavatoare, s. n. Mașină de lucru autopropulsată, de mare capacitate, întrebuințată pentru săpat și încărcat pământul, la diferite lucrări de terasament, în exploatările miniere etc. [Var.: escavatór s. n.] – Din fr. excavateur, cf. rus. ekskavator.

EXCAVATÓR, excavatoare, s. n. (Tehn.) Mașină cu mare capacitate de lucru, pentru săpat și încărcat pămîntul, întrebuințată la diferite lucrări de terasament, la exploatări de cariere etc. În domeniul mașinilor pentru construcții este remarcabil excavatorul cu cupa de 35 mc și braț de peste 100 m, cu o înălțime de ridicare de 28 m, care sapă dintr-o dată echivalentul a 7 vagoane. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 1/4. – Variantă: escavatór (V. ROM. martie 1954, 228) s. n.

EXCAVATÓR s.n. Mașină mare care sapă și încarcă pământul scos din săpătură. [Pron. ecs-ca-, var. escavator s.n. / cf. fr. excavateur, rus. ekskavator].

EXCAVATÓR s. n. mașină de lucru de mare capacitate pentru săpat și încărcat pământul. (< fr. excavateur, rus. ekskavator)

EXCAVATÓR ~oáre n. Mașină autopropulsată folosită la săparea și încărcarea solului, a zăcămintelor minerale etc. /<fr. excavateur

*excavatór n., pl. oare. Mașină de săpat în pămînt.

ESCAVATÓR s. n. v. excavator.

ESCAVATÓR s. n. v. excavator.

ESCAVATÓR s.n. v. excavator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

excavatór s. n., pl. excavatoáre

excavatór s. n., pl. excavatoáre

Intrare: excavator
excavator substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excavator
  • excavatorul
  • excavatoru‑
plural
  • excavatoare
  • excavatoarele
genitiv-dativ singular
  • excavator
  • excavatorului
plural
  • excavatoare
  • excavatoarelor
vocativ singular
plural
escavator substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escavator
  • escavatorul
  • escavatoru‑
plural
  • escavatoare
  • escavatoarele
genitiv-dativ singular
  • escavator
  • escavatorului
plural
  • escavatoare
  • escavatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)