excavator [At: NICA, L. VAM. / V: esc~ / Pl: ~oare sn, (nob) ~i sm / E: fr excavateur] 1 sn (Șîs ~ dentar) Instrument asemănător unei sonde dentare, cu unul sau două capete active în formă de lingură, lopățică etc., înclinate. 2 sn Mașină de lucru autopropulsată, de mare capacitate, întrebuințată pentru săpat și încărcat pământul, la diferite lucrări de terasament, la exploatările miniere etc. 3 sm (Nob; îf esc~) Excavatorist.