3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

examinator, ~oare [At: NEGULICI / V: (rar) ~năt~, ~menăt~, (înv) esa~, esaminatoriu / P: egza~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr examinateur] 1-2 smf, a (Persoană) care supune pe cineva unui examen (4). 3-4 smf, a (Persoană) care supune studiului, cercetării amănunțite un obiect, o ființă sau un fenomen, pentru a trage anumite concluzii teoretice, pentru a stabili un diagnostic sau pentru a stabili compoziția unei substanțe. 5-6 smf, a (Persoană) care controlează ceva. 7-8 smf, a (Îvr; îf esaminatoriu) (Persoană) care interoghează un acuzat. 9 sn (Teh; îs) ~ de capse Aparat cu care se determină dacă o capsă electrică cu fir incandescent este bună și dacă legăturile stabilite între explozer și capse sunt bine făcute.

EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator.

EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator, -oris.

EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj. Care examinează, care supune pe cineva unui examen (1). Președintele comisiei examinatoare a vorbit candidaților. ◊ (Substantivat) Cu aerul unui examinator sever, observa manevra vasului. BART, S. M. 61. Domnul care întreabă e tipul examinatorului ironic. VLAHUȚĂ, O. A. 437.

EXAMINATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care examinează. [Pron. eg-za-. / cf. fr. examinateur].

EXAMINATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care examinează. (< fr. examinateur)

EXAMINATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care examinează. /<fr. examinateur, lat. examinator, ~oris

*examinatór, -oáre adj. și s. Care examinează. – Ob. egz-.

esaminator, ~oare smf, a vz examinator

esaminatoriu, ~ie smf, a vz examinator

examenător, ~oare smf, a vz examinator

examinător, ~oare smf, a vz examinator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre

examinatór adj. m., s. m. [x pron. gz], pl. examinatóri; f. sg. și pl. examinatoáre

Intrare: examinator
examinator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: examinator (adj.)
examinator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • examinator
  • examinatorul
  • examinatoru‑
  • examinatoare
  • examinatoarea
plural
  • examinatori
  • examinatorii
  • examinatoare
  • examinatoarele
genitiv-dativ singular
  • examinator
  • examinatorului
  • examinatoare
  • examinatoarei
plural
  • examinatori
  • examinatorilor
  • examinatoare
  • examinatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: examinator (s.m.)
examinator substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • examinator
  • examinatorul
  • examinatoru‑
plural
  • examinatori
  • examinatorii
genitiv-dativ singular
  • examinator
  • examinatorului
plural
  • examinatori
  • examinatorilor
vocativ singular
plural
esaminator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esaminatoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
examenător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
examinător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)