examinator, ~oare [At: NEGULICI / V: (rar) ~năt~, ~menăt~, (înv) esa~, esaminatoriu / P: egza~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr examinateur] 1-2 smf, a (Persoană) care supune pe cineva unui examen (4). 3-4 smf, a (Persoană) care supune studiului, cercetării amănunțite un obiect, o ființă sau un fenomen, pentru a trage anumite concluzii teoretice, pentru a stabili un diagnostic sau pentru a stabili compoziția unei substanțe. 5-6 smf, a (Persoană) care controlează ceva. 7-8 smf, a (Îvr; îf esaminatoriu) (Persoană) care interoghează un acuzat. 9 sn (Teh; îs) ~ de capse Aparat cu care se determină dacă o capsă electrică cu fir incandescent este bună și dacă legăturile stabilite între explozer și capse sunt bine făcute.