10 definiții pentru examinator (adj.)

EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator.

EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator, -oris.

EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj. Care examinează, care supune pe cineva unui examen (1). Președintele comisiei examinatoare a vorbit candidaților. ◊ (Substantivat) Cu aerul unui examinator sever, observa manevra vasului. BART, S. M. 61. Domnul care întreabă e tipul examinatorului ironic. VLAHUȚĂ, O. A. 437.

examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre

examinatór adj. m., s. m. [x pron. gz], pl. examinatóri; f. sg. și pl. examinatoáre

EXAMINATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care examinează. [Pron. eg-za-. / cf. fr. examinateur].

EXAMINATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care examinează. (< fr. examinateur)

EXAMINATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care examinează. /<fr. examinateur, lat. examinator, ~oris

*examinatór, -oáre adj. și s. Care examinează. – Ob. egz-.

Intrare: examinator (adj.)
examinator adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular examinator examinatorul examinatoare examinatoarea
plural examinatori examinatorii examinatoare examinatoarele
genitiv-dativ singular examinator examinatorului examinatoare examinatoarei
plural examinatori examinatorilor examinatoare examinatoarelor
vocativ singular
plural