2 intrări

25 de definiții

din care

Explicative DEX

examinat2, ~ă [At: STAMATI, D. / P: egza~ / V: (înv) esa~, ~men~, eza~ / Pl: ~ați, ~e / E: examina] 1-2 smf, a (Individ) care a fost supus unui examen (4) Si: (îvr) examenuit2 (1-2), examinăluit2 (1-2). 3-4 smf, a (Înv) (Individ) care a fost supus unui interogatoriu Si: (îvr) examenuit2 (3-4), examinăluit2 (3-4). 5 a (D. obiecte, ființe, fenomene) Care a fost supus unei cercetări amănunțite pentru a trage concluzii teoretice, pentru a stabili un diagnostic sau pentru a stabili compoziția unei substanțe. 6 (D. obiecte, persoane) Privit insistent.

examinat1 sn [At: MDA ms / V: (înv) esa~, ~men~, eza~ / P: egz~ / Pl: ~uri / E: examina] (Rar) 1-4 Examinare (1-4).

EXAMINA, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare.

EXAMINA, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare.

esamina v vz examina

esaminat2, ~ă smf, a vz examinat2

esaminat1 sn vz examinat1

examena vt vz examina

examenat2, ~ă smf, a vz examinat2

examenat1 sn vz examinat1

examina vt [At: PETROVICI, P. 53/21 / P: egz~ / V: (înv) esa~, ~mena, eza~ / Pzi: ~nez și (rar) ~amin / E: fr examiner, lat examinare] 1 A supune pe cineva unui examen (4) Si: a asculta, a interoga, (îvr) a examenui (1), a examinălui (1). 2 (Înv) A supune un acuzat unui interogatoriu Si: a interoga, (îvr) a examenui (2), a examinălui (2). 3 A supune studiului, cercetării amănunțite un obiect, o ființă sau un fenomen, pentru a trage anumite concluzii teoretice, pentru a stabili un diagnostic sau pentru a stabili compoziția unei substanțe Si: a cerceta. 4 (Îe) A-și ~ conștiința A-și cerceta atent propria conduită, din punct de vedere moral. 5 A privi cu insistență o persoană, un obiect etc.

ezamina vt vz examina

ezaminat2, ~ă smf, a vz examinat2

ezaminat1 sn vz examinat1

*EXAMINA (-inez) vb. tr. 1 A observa, a cerceta cu luare aminte, a privi cu băgare de seamă 2 🖋 A supune unui examen, a pune întrebări unui candidat spre a constata ce știe [fr.].

EXAMINA, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a privi cu atenție, a studia amănunțit un lucru (concret sau abstract) pentru a ajunge la o justă cunoaștere a lui. Cererile de înscriere vor fi examinate de adunarea generală, care va decide asupra primirii membrilor în gospodărie. STAT. GOSP. AGR. 19. ◊ Refl. reciproc. Și unul și altul au rămas la distanță, examinîndu-se cu ochii. GALACTION, O. I 134. ♦ (Despre medici) A cerceta amănunțit un bolnav sau o parte bolnavă a corpului, pentru a pune diagnosticul. După ce-i examină rana și-i făcu un pansament nou, doctorul se așeză mut pe scaun. BART, E. 341. 2. A supune (un elev, un student, un aspirant la un post, la un titlu etc.) unei probe de verificare și apreciere a cunoștințelor dobîndite. [Profesorul] examina foarte rar. VLAHUȚĂ, O. A. 249.

EXAMINA vb. I. tr. 1. A observa, a cerceta, a privi atent ceva. ♦ A cerceta starea sănătății cuiva. 2. A întreba, a supune la un examen (un elev, un student etc.). [Pron. eg-za-. / < fr. examiner, cf. lat. examinare].

EXAMINA vb. tr. 1. a observa, a cerceta, a privi atent ceva. ◊ a cerceta starea sănătății cuiva. 2. a supune la un examen (un elev, un student). (< fr. examiner, lat. examinare)

A EXAMINA ~ez tranz. 1) (elevi sau studenți) A supune unui examen oral; a întreba; a interoga; a asculta. 2) (lucruri, situații etc.) A privi cu atenție (pentru a cunoaște mai bine); a cerceta; a studia. 3) (bolnavi) A cerceta pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. /<fr. examiner, lat. examinare

examinà v. 1. a observa cu luare aminte; 2. a face să treacă un examen: a examina un candidat.

*examinéz v. tr. (lat. exámino, -áre). Cercetez, observ atent: a examina o chestiune. Supun uneĭ probe un candidat ca să văd ce știe. – Ob. egz- (după fr.).

Ortografice DOOM

examina (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. examinez, 3 examinea; conj. prez. 1 sg. să examinez, 3 să examineze

examina (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examinea

examina vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. examinez, 3 sg. și pl. examinea

Sinonime

EXAMINA vb. 1. v. analiza. 2. a analiza, a cerceta, a măsura, a observa, a scruta, a studia, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. și reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (Îl ~ cu atenție.) 3. v. căuta. 4. v. cerceta. 5. v. vedea. 6. v. sonda. 7. v. asculta. 8. v. consulta.

EXAMINA vb. 1. a analiza, a cerceta, a investiga, a studia, a urmări, (livr.) a considera, (înv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (înv. fig.) a scărmăna. (A ~ cauzele unui fenomen.) 2. a analiza, a cerceta, a măsura, a observa, a scruta, a studia, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. și reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (Îl ~ cu atenție.) 3. a căuta, a cerceta, a studia, (înv.) a cerca. (Calul de dar nu se ~ în gură.) 4. a cerceta, a consulta, a studia. (Am ~ toate izvoarele.) 5. a cerceta, a vedea. (Trebuie să ~ cum stau lucrurile.) 6. a cerceta, a încerca, a sonda, (pop.) a cerca. (~ terenul să vezi ce putem face.) 7. a asculta, a chestiona, a interoga, a întreba, (înv.) a prociti. (A ~ un elev.) 8. (MED.) a consulta. (Medicul ~ un pacient.)

Intrare: examinat
examinat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • examinat
  • examinatul
  • examinatu‑
  • examina
  • examinata
plural
  • examinați
  • examinații
  • examinate
  • examinatele
genitiv-dativ singular
  • examinat
  • examinatului
  • examinate
  • examinatei
plural
  • examinați
  • examinaților
  • examinate
  • examinatelor
vocativ singular
plural
esaminat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
examenat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
examenat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ezaminat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: examina
  • pronunție: egzamina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • examina
  • examinare
  • examinat
  • examinatu‑
  • examinând
  • examinându‑
singular plural
  • examinea
  • examinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • examinez
(să)
  • examinez
  • examinam
  • examinai
  • examinasem
a II-a (tu)
  • examinezi
(să)
  • examinezi
  • examinai
  • examinași
  • examinaseși
a III-a (el, ea)
  • examinea
(să)
  • examineze
  • examina
  • examină
  • examinase
plural I (noi)
  • examinăm
(să)
  • examinăm
  • examinam
  • examinarăm
  • examinaserăm
  • examinasem
a II-a (voi)
  • examinați
(să)
  • examinați
  • examinați
  • examinarăți
  • examinaserăți
  • examinaseți
a III-a (ei, ele)
  • examinea
(să)
  • examineze
  • examinau
  • examina
  • examinaseră
esamina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
examena
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ezamina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

examina, examinezverb

  • 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cererile de înscriere vor fi examinate de adunarea generală, care va decide asupra primirii membrilor în gospodărie. STAT. GOSP. AGR. 19. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Și unul și altul au rămas la distanță, examinîndu-se cu ochii. GALACTION, O. I 134. DLRLC
    • 1.1. A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote După ce-i examină rana și-i făcu un pansament nou, doctorul se așeză mut pe scaun. BART, E. 341. DLRLC
  • 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote [Profesorul] examina foarte rar. VLAHUȚĂ, O. A. 249. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.