examinat¹ sn [At: MDA ms / V: (înv) esa~, ~men~, eza~ / P: egz~ / Pl: ~uri / E: examina] (Rar) 1-4 Examinare (1-4).

examinat², ~ă [At: STAMATI, D. / P: egza~ / V: (înv) esa~, ~men~, eza~ / Pl: ~ați, ~e / E: examina] 1-2 smf, a (Individ) care a fost supus unui examen (4) Si: (îvr) examenuit² (1-2), examinăluit² (1-2). 3-4 smf, a (Înv) (Individ) care a fost supus unui interogatoriu Si: (îvr) examenuit² (3-4), examinăluit² (3-4). 5 a (D. obiecte, ființe, fenomene) Care a fost supus unei cercetări amănunțite pentru a trage concluzii teoretice, pentru a stabili un diagnostic sau pentru a stabili compoziția unei substanțe. 6 (D. obiecte, persoane) Privit insistent.

esaminat¹ sn vz examinat¹

esaminat², ~ă smf, a vz examinat²

examenat¹ sn vz examinat¹

examenat², ~ă smf, a vz examinat²

ezaminat¹ sn vz examinat¹

ezaminat², ~ă smf, a vz examinat²