19 definiții pentru exagerație esagerație esagerațiune esagerăciune exagerațiune ezagerație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXAGERÁȚIE, exagerații, s. f. (Rar) Exagerare. – Din fr. exagération, lat. exaggeratio.

EXAGERÁȚIE, exagerații, s. f. (Rar) Exagerare. – Din fr. exagération, lat. exaggeratio.

exagerație sf [At: NEGULICI / V: (înv) esa~, esagerațiune, esagerăciune, ~iune, eza~ / Pl: ~ii / E: fr exagération, lat exageratio, -onis] (Rar) 1-3 Exagerare (1-3). 4 Intensificare. 5-9 Exagerare (5-9). 10 Exces (1).

EXAGERÁȚIE, exagerații, s. f. (Neobișnuit) Exagerare. Trecînd peste exagerațiile lui... ne oprim asupra unui singur caz. IBRĂILEANU, SP. CR. 222.

EXAGERÁȚIE s.f. (Liv.) Exagerare, întrecere a măsurii. [Gen. -iei, var. esagerațiune, exagerațiune s.f. / cf. fr. exagération, lat. exaggeratio].

EXAGERÁȚIE s. f. exagerare. (< fr. exagération, lat. exageratio)

ESAGERAȚIÚNE s.f. v. exagerație.

EXAGERAȚIÚNE s.f. v. exagerație.

exagerați(un)e f. acțiunea de a exagera și rezultatul ei.

*exagerațiúne f. (lat. exaggerátio, -ónis). Acțiunea de a exagera, iperbolă: a spune c’aĭ vărsat rîurĭ de lacrimĭ e o exagerațiune. – Și -áție, dar maĭ des -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exageráție (rar) (-ți-e) s. f., art. exageráția (-ți-a), g.-d. art. exageráției; pl. exageráții, art. exageráțiile (-ți-i-)

exageráție s. f. (sil. -ți-e), art. exageráția (sil. -ți-a), g.-d. art. exageráției; pl. exageráții, art. exageráțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: exagerație
exagerație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exagerație
  • exagerația
plural
  • exagerații
  • exagerațiile
genitiv-dativ singular
  • exagerații
  • exagerației
plural
  • exagerații
  • exagerațiilor
vocativ singular
plural
esagerație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esagerațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esagerațiune
  • esagerațiunea
plural
  • esagerațiuni
  • esagerațiunile
genitiv-dativ singular
  • esagerațiuni
  • esagerațiunii
plural
  • esagerațiuni
  • esagerațiunilor
vocativ singular
plural
esagerăciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exagerațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exagerațiune
  • exagerațiunea
plural
  • exagerațiuni
  • exagerațiunile
genitiv-dativ singular
  • exagerațiuni
  • exagerațiunii
plural
  • exagerațiuni
  • exagerațiunilor
vocativ singular
plural
ezagerație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

exagerație esagerație esagerațiune esagerăciune exagerațiune ezagerație

etimologie: