21 de definiții pentru evoluție evoluciune evoluțiune (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

evoluție sf [At: (a. 1829) CR, 2561/30 / V: (rar) ~iune, (îvr) ~uciune / Pl: ~ii / E: fr évolution, lat evolutio, -onis] 1 (Înv) Mișcare de trupe, de flote sau de avioane în scopul executării unor schimbări de poziție în cadrul manevrelor militare. 2 Trecere printr-o serie de transformări, faze succesive spre o treaptă superioară Si: dezvoltare, evoluare (6), modificare, transformare. 3 (Blg) Transformare succesivă a speciilor de animale care are ca rezultat specii cu însușiri superioare. 4 Schimbare. 5 (Flz) Una dintre cele două forme ale procesului dialectic al mișcării în natură și în societate, constând din shimbări cantitative neînsemnate, imperceptibile, necontenite care pregătesc schimbări radicale, calitative. 6 Desfășurare. 7 Mod de manifestare, de desfășurare a unei activități (artistice, sportive etc.). 8 Succesiune a etapelor unei activități (artistice, sportive etc.). 9 (Med) Totalitatea diferitelor faze prin care trece o boală. 10 Evoluare (7). 11 (Ast) Mișcare completă de revoluție a unui astru în jurul altuia. 12 (Spc) Succesiunea schimbărilor de poziție a unui avion.

EVOLÚȚIE, evoluții, s. f. 1. Dezvoltare. 2. Desfășurare, curs. 3. Deplasare prin mișcări largi (circulare). 4. (Biol.) Proces prin care, pornind de la cele mai primitive organisme, s-a ajuns la diversitatea de astăzi a lumii vii. – Din fr. évolution, lat. evolutio.

EVOLÚȚIE, evoluții, s. f. 1. Dezvoltare. 2. Desfășurare, curs. 3. Deplasare prin mișcări largi (circulare). – Din fr. évolution, lat. evolutio, -onis.

EVOLÚȚIE, evoluții, s. f. 1. (Fil.; spre deosebire de revoluție) Una dintre cele două forme ale procesului dialectic al mișcării în natură și în societate, constînd din schimbări cantitative neînsemnate, imperceptibile, necontenite, care pregătesc schimbările radicale, calitative. Din punctul de vedere al metodei dialectice, evoluția și revoluția, schimbările cantitative și cele calitative sînt două forme necesare ale uneia și aceleiași mișcări. STALIN, O. I 321. Evoluția pregătește revoluția, creîndu-i terenul, iar revoluția desăvîrșește evoluția, contribuind la activitatea ei mai departe. id. ib. 312. 2. Dezvoltare. V. progres. Filozofia marxistă este pilda cea mai vie a progresului în evoluția cunoașterii și a societății. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 176, 2/6. 3. (În opoziție cu stagnare) Desfășurare, curs. Boala are o evoluție normală. 4. Faptul de a evolua (2); mișcare largă, de obicei circulară. Îi priveam și eu [țiparii] între mii de alte vietăți al căror secret nu-l cunoșteam și mi-a rămas și astăzi taină, – și le urmăream evoluțiile subt umbra apei ușor aburită de sfîrșitul ploii. SADOVEANU, Î. A. 67.

EVOLÚȚIE s.f. 1. Evoluare, dezvoltare, schimbare, transformare. 2. (spec.) Proces cu caracter istoric constând mai ales într-o formă a dezvoltării, care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție. 3. Desfășurare, curs. 4. Mișcare largă (mai ales circulară); mișcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, de un avion etc. [Var. evoluțiune s.f. / cf. fr. évolution, it. evoluzione, lat. evolutio].

EVOLÚȚIE s. f. 1. formă de dezvoltare care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție. ♦ teoria ~ i emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă. 2. dezvoltare în timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei ființe etc. 3. desfășurare, curs. 4. mișcare largă (circulară); mișcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, un avion etc. (< fr. évolution, lat. evolutio)

EVOLÚȚIE ~i f. 1) la sing. Modificare treptată a calității spre un nivel superior; dezvoltare. ~a speciilor. 2) Curs al unei acțiuni, al unui proces; desfășurare. ◊ În ~ în curs de dezvoltare. 3) (despre avioane, nave) Mișcare largă (mai ales circulară) în jurul unui punct fix. 4) (despre trupe militare) Schimbare de poziție; regrupare tactică și strategică; manevră. 5) (despre sportivi, artiști) Prezentare în fața publicului. [G.-D. evoluției] /<fr. évolution, lat. evolutio, ~onis

evoluțiune sf vz evoluție

EVOLUȚIÚNE s.f. v. evoluție.

evoluți(un)e f. 1. transformare succesivă, desvoltarea societăților și a civilizațiunii; 2. mișcare ce fac trupele sau bastimentele spre a lua o nouă dispozițiune.

*evoluțiúne f. (lat. evolútio, -ónis, d. evólvere, evolútum, a desfășura. V. boltă). Mișcărĭ, manevre ale uneĭ trupe, uneĭ corăbiĭ ș. a. Fig. Transformare succesivă a speciilor animale, a societăților, a partidelor politice ș. a.: Darwin a susținut doctrina evoluțiuniĭ. – Și -úție (rus. evolĭúciĭa).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

evolúție (-ți-e) s. f., art. evolúția (-ți-a), g.-d. art. evolúției; pl. evolúții, art. evolúțiile (-ți-i-)

evolúție s. f. (sil. -ți-e), art. evolúția (sil. -ți-a), g.-d. art. evolúției; pl. evolúții, art. evolúțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EVOLÚȚIE s. 1. devenire, dezvoltare, modificare, prefacere, schimbare, transformare. (Procesul ~.) 2. v. progres. 3. curs, desfășurare, dezvoltare, mers, (Munt.) șiretenie. (~ evenimentelor.)

EVOLUȚIE s. 1. devenire, dezvoltare, modificare, prefacere, schimbare, transformare. (Procesul ~.) 2. dezvoltare, înaintare, progres, propășire, mers-înainte, (pop.) ridicare, săltare, (înv.) pricopsire, progresie, prohorisire, (fig.) creștere. (~ societății.) 3. curs, desfășurare, dezvoltare, mers, (Munt.) șiretenie. (~ evenimentelor.)

Evoluție ≠ involuție, regres


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EVOLUȚIE mișcare de ansamblu executată de o aeronavă.

EVOLÚȚIE s. f. (cf. fr. évolution, it. evoluzione, lat. evolutio): dezvoltare a limbii bazată pe schimbări cantitative necontenite, premergătoare schimbărilor calitative. ◊ ~ fonétică: modificare, prin acumulări cantitative, treptate, a unui sunet, a unui grup de sunete sau a întregului sistem fonetic al unei limbi. Astfel: trecerea lui n la n’ (n muiat) și apoi la i semivocalic în cuvântul latinesc cúneus care, prin formele intermediare cúneu (cu dispariția consoanei finale -s), cunú, cun’ (păstrată regional în Banat), cúiu, a ajuns la forma literară de azi cui.~ semántică: modificare a sensului inițial al unui cuvânt sau adăugare de sensuri noi (secundare) la sensul inițial și fundamental al cuvântului. Astfel, sensul inițial al cuvântului latinesc familia „familie” a fost modificat odată cu evoluția sa la cuvântul românesc femeie „persoană de sex feminin”. ◊ ~ gramaticálă: modificare a structurii gramaticale, a elementelor de ordin gramatical sau adăugare de noi elemente gramaticale la cele moștenite din latină. Astfel, din cele cinci declinări ale substantivului latinesc, în limba română au rămas numai trei; în loc de trei grupe de adjective (cu o terminație, cu două terminații și cu trei terminații), cum avea latina, limba română are doar două grupe (cu o terminație și cu două terminații; cele șase cazuri latinești s-au redus în limba română la cinci, prin pierderea ablativului, funcțiile acestuia preluându-le acuzativul etc.

arată toate definițiile

Intrare: evoluție
evoluție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • evoluție
  • evoluția
plural
  • evoluții
  • evoluțiile
genitiv-dativ singular
  • evoluții
  • evoluției
plural
  • evoluții
  • evoluțiilor
vocativ singular
plural
evoluciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
evoluțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • evoluțiune
  • evoluțiunea
plural
  • evoluțiuni
  • evoluțiunile
genitiv-dativ singular
  • evoluțiuni
  • evoluțiunii
plural
  • evoluțiuni
  • evoluțiunilor
vocativ singular
plural