căutare avansată
11 definiții pentru „evlavie”   declinări

EVLÁVIE, evlavii, s. f. Religiozitate profundă, exteriorizată printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie. ♦ Fig. Comportare respectuoasă și admirativă față de cineva sau de ceva. – Din ngr. evlávia.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EVLÁVIE, evlavii, s. f. Sentiment religios manifestat printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie. ♦ Fig. Comportare respectuoasă și admirativă față de cineva sau de ceva. – Din ngr. evlávia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

evlávie (e-vla-vi-e) s. f., art. evlávia (-vi-a), g.-d. art. evláviei; pl. evlávii, art. evláviile (-vi-i-)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EVLÁVIE s. v. credință.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EVLÁVIE f. 1) Sentiment religios, manifestat în îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericești; pietate; religiozitate; smerenie; cuvioșie; cucernicie. 2) fig. Atitudine de respect și duioșie față de cineva sau de ceva; pietate. [G.-D. evlaviei; Sil. e-vla-vi-e] /<ngr. evlávia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EVLÁVIE s. f. Sentiment religios exteriorizat printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie, pietate, religiozitate. Cu evlavie și rar, Tomșa făcu trei cruci și sărută cartea sfîntă cu ochii închiși. SADOVEANU, O. VII 72. ◊ (Ironic) Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri. EMINESCU, O. I 150. ◊ (Poetic) Cînd însuși glasul gîndurilor tace, Mă-ngînă cîntul unei dulci evlavii. EMINESCU, O. I 120. ♦ F i g. Comportare respectuoasă; reculegere. Vartolomeu Diaconu urmărea plimbarea streinului cu o adevărată și mută evlavie. C.PETRESCU, A. 287. Dar ne-am grăbi, că sîntem cam de departe, încheie el, înclinîndu-se cu oarecare evlavie înaintea mea. HOGAȘ, M. N. 112.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

evlávie s. f. (sil. -vla-vi-e), art. evlávia (sil. -vi-a), g.-d. art. evláviei; pl. evlávii, art. evláviile (sil. -vi-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

evlávie (evlávii), s. f. – Devoțiune, pietate. – Mr. evlavie. Ngr. εὐλάβεια. Sec. XVII (Murnu 24; Roesler 566). – Der. evlavios, adj. (cucernic).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

evlavie f. frica lui D-zeu. [Gr. mod.].
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

evlávie f. (ngr. evlávia, vgr. eulábeia). Sfială, respect. Pietate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EVLÁVIE s. (BIS.) credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livr.) devoțiúne, (înv.) blagocéstie, blagocestivíe, hristoitíe, rî́vnă, rîvníre, smeríre.
Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink