EVITARE, evitări, s. f. 1. Acțiunea de a evita. 2. Poziție (determinată de direcția prorei) pe care o ia o navă sub acțiunea vântului și a curenților. 3. Manevră efectuată de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă sau un obstacol. – V. evita.

evitare sf [At: DÎMBOVIȚA (1858), 7¹/29 / Pl: ~tări / E: evita] 1 Împiedicare a unui eveniment neplăcut. 2 Îndepărtare a unor factori care puteau produce neplăceri. 3 Păstrare a unei atitudini rezervate față de cineva sau de ceva. 4 Ocolire a cuiva. 5 (Mrn) Schimbare a direcției unei nave, aducând-o cu prova în vânt sau în curent.

EVITARE, evitări, s. f. 1. Acțiunea de a evita. 2. Poziție (determinată de direcția prorei) pe care o ia nava sub acțiunea vântului și a curenților. 3. Manevră efectuată de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă. – V. evita.

EVITARE, evitări, s. f. Acțiunea de a evita; ocolire. Evitarea greșelilor de ortografie.

EVITARE s.f. Acțiunea de a evita. [< evita].

EVITARE s. f. 1. acțiunea de a evita. 2. poziția pe care o ia o navă aflată la ancoră sub acțiunea vântului și a curenților; evitaj. 3. manevră întreprinsă de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă. (< evita)

evita vt [At: GR.R.N. II, 47/18 / Pzi: evit, (înv) ~tez / E: fr éviter, lat evitare] 1 (C. i. ceva neplăcut sau care ar putea să aducă neplăceri) A împiedica. 2 (C. i. ceva neplăcut sau care ar putea să aducă neplăceri) A îndepărta. 3 (C. i. ceva neplăcut sau care ar putea să aducă neplăceri) A se feri de... 4 (Rar; construit cu un complement în dativ) A face să nu sufere. 5 (C. i. oameni) A căuta să scape de... Si: a ocoli. 6 (Mrn) A schimba direcția unei nave, aducând-o cu prova în vânt sau în curent.

*EVITA (-it) vb. tr. A ocoli pe cineva pe care nu voim să-l întîlnim, a se da în lături, a se feri de cineva sau de ceva neplăcut sau vătămător: ori de cîte ori îl întîlneam, îI evitam I. -GH.; ~ o ceartă [fr.].

EVITA, evit, vb. I. Tranz. A ocoli, a se feri de..., a căuta să scape de... Am evitat tot ce mi se părea că m-ar putea sustrage de la misiunea mea. C. PETRESCU, C. V. 25. De un timp încoace mă evită. id. ib. 335. Evitîndu-și privirile, amîndoi își opriră caii. VLAHUȚĂ, O. AL. II 49. ♦ A înlătura, a împiedica, a îndepărta. O reparație mică făcută la timp poate evita pagube mari. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2867.

EVITA vb. I. tr. A ocoli, a se feri de... ♦ A împiedica; a înlătura. [P.i. evit. / < fr. éviter, cf. lat. evitare].

EVITA vb. tr. 1. a ocoli, a se feri de... ◊ a împiedica; a înlătura. 2. (despre o navă la ancoră) a veni cu prova în vânt sau în curent. (< fr. éviter, lat. evitare)

A EVITA evit tranz. 1) (persoane, discuții etc.) A trece în mod intenționat, ferindu-se; a ocoli; a eluda. ~ o întâlnire. ~ o ceartă. 2) (acțiuni reprobabile) A preîntâmpina pentru a nu se produce. 3) A ocoli apelând la motive false. ~ munca fizică. /<fr. éviter, lat. evitare

evità v. 1. a se feri de ceva vătămător sau neplăcut; 2. a scăpa de: a evita un pericol; 3. a se abține: evitați răul.

*evít, a -á v. tr. (lat. e-víto, -áre). Înlătur saŭ mă depărtez de, mă feresc de, scap de: a evita oameniĭ răĭ, a evita un pericul.

evitare s. f., g.-d. art. evitării; pl. evitări

evitare s. f., g.-d. art. evitării; pl. evitări

evitare s. f., g.-d. art. evitării; pl. evitări

evita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. evit, 2 sg. eviți, 3 evită; conj. prez. 1 sg. să evit, 3 să evite

evita (a ~) vb., ind. prez. 3 evită

evita vb., ind. prez. 1 sg. evit, 3 sg. și pl. evită

EVITARE s. 1. v. ocolire. 2. împiedicare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preîntâmpinare, prevenire, (rar) prevenție. (~ unor consecințe neplăcute.) 3. v. eludare.

EVITARE s. 1. ocolire. (~ unui obstacol.) 2. împiedicare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preîntîmpinare, prevenire, (rar) prevenție. (~ unor consecințe neplăcute.) 3. eludare, ocolire. (~ prevederilor legale.)

EVITARE. Subst. Evitare, evaziune, eschivare, eschivă, sustragere, fofilare (fig.), furișare, ocolire, eludare. Precauție, prudență. Reținere, rezervă, reticență, abținere, neangajare, neamestec, neutralitate, neintervenție; dezangajare. Indiferență, pasivitate, apatie, dezinteres. Retragere, abandonare, abandon, părăsire, evadare, fugă, dezertare, dezerțiune (rar). Evazionism. Adj. Evitabil; evaziv, vag, ocolit. Precaut, prudent. Reținut, rezervat, reticent (rar), neutru, neutral (rar); indiferent, pasiv, apatic. Vb. A evita, a se eschiva, a se sustrage, a ocoli, a se feri, a se codi, a se fofila (fig.), a se furișa, a da dosul, a se da după perdea, a sta deoparte, a rămîne deoparte, a nu se amesteca, a se ține deoparte, a se ține departe, a sta în expectativă, a se feri (a se teme) ca de oala mălaiului, a se reține (fig,), a se abține, a nu se angaja, a fi neutru, a fi indiferent, a fi pasiv. A eluda, a ignora, a neglija, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a închide ochii. A abandona, a părăsi, a se lepăda (pop.). A fugi (de ceva), a se retrage, a bate în retragere, a se spăla pe mîini, a întoarce spatele. Adv. Evaziv. Pe ocolite, cu ocolișuri; pe furiș, pe furișate. V. fugă, inactivitate, indolență, lașitate, negare, precauție, renunțare.

EVITA vb. 1. v. ocoli. 2. a se feri. (Am ~ să-l întâlnesc.) 3. a se feri, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preîntâmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (Încearcă să ~ primejdia.) 4. v. feri. 5. v. eluda.

EVITA vb. 1. a ocoli. (A ~ un obstacol.) 2. a se feri. (Am ~ să-l întîlnesc.) 3. a se feri, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preîntîmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (încearcă să ~ primejdia.) 4. a se feri, a ocoli, a se păzi, (înv.) a se îndupleca. (A ~ să facă un anumit lucru.) 5. a se feri, a ocoli. (A ~ cuvintele abstracte.) 6. a eluda, a ocoli. (A ~ aplicarea legii.)

Incidis in Seyllam cupiens vitare Charybdim (lat. „Cazi în Scila, vrînd să eviți Caribda”) – vers din poemul eroic Alexandreida (V, 301) de poetul francez Philippe Gautier de Lille (sau de Châtillon), care a trăit în secolul al XII-lea și a scris în limba latină. Citatul rezumă o legendă mitologică, povestită de Homer în Odiseea (c. XII), de Vergiliu în Eneida (c. III), de Schiller în Odysseus și de mulți alții. Scyla, o nimfă siciliană, a fost prefăcută de rivala sa Circe într-o stîncă primejdioasă; iar Caribda, o femeie siciliană, furînd boii lui Hercule, a fost străfulgerată de Iupiter și transformată într-o prăpastie adîncă. În strîmtoarea Mesinei, prăpastia Caribdei (azi Calofaro) de pe țărmul Siciliei stă față în față cu stînca Scylei de pe coasta Italiei. Cei vechi, cînd treceau cu navele lor prin strîmtoare, se aflau în mare pericol. Voind să se ferească de prăpastia cu vîrtej amețitor de ape, corăbiile se loveau de stînca amenințătoare din cealaltă parte. De aici s-au născut expresiile: a fi între Scyla și Caribda, adică între două primejdii greu de ocolit; și a cădea din Scyla în Caribda, care are înțelesul zicalei noastre „a cădea din lac în puț”, adică vrînd să ne ferim de un rău, dăm de altul și mai rău (vezi: In vitium ducit…). Într-o cronică literară din „Contemporanul” (nr. 749) se apreciază că, pe lîngă multe poezii frumos realizate, „rămîn destule care arată că autorii lor navighează precar între Scila intimismului și Caribda schematismului celui mai la îndemină”. Uneori, cu același înțeles, e folosită și formularea: Incidit in Scyllam qui vult vitare Charibdim. LIT.