2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

evitare sf [At: DÎMBOVIȚA (1858), 71/29 / Pl: ~tări / E: evita] 1 Împiedicare a unui eveniment neplăcut. 2 Îndepărtare a unor factori care puteau produce neplăceri. 3 Păstrare a unei atitudini rezervate față de cineva sau de ceva. 4 Ocolire a cuiva. 5 (Mrn) Schimbare a direcției unei nave, aducând-o cu prova în vânt sau în curent.

EVITÁRE, evitări, s. f. 1. Acțiunea de a evita. 2. Poziție (determinată de direcția prorei) pe care o ia o navă sub acțiunea vântului și a curenților. 3. Manevră efectuată de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă sau un obstacol. – V. evita.

EVITÁRE, evitări, s. f. 1. Acțiunea de a evita. 2. Poziție (determinată de direcția prorei) pe care o ia nava sub acțiunea vântului și a curenților. 3. Manevră efectuată de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă. – V. evita.

EVITÁRE, evitări, s. f. Acțiunea de a evita; ocolire. Evitarea greșelilor de ortografie.

EVITÁRE s.f. Acțiunea de a evita. [< evita].

EVITÁRE s. f. 1. acțiunea de a evita. 2. poziția pe care o ia o navă aflată la ancoră sub acțiunea vântului și a curenților; evitaj. 3. manevră întreprinsă de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă. (< evita)

evita vt [At: GR.R.N. II, 47/18 / Pzi: evit, (înv) ~tez / E: fr éviter, lat evitare] 1 (C. i. ceva neplăcut sau care ar putea să aducă neplăceri) A împiedica. 2 (C. i. ceva neplăcut sau care ar putea să aducă neplăceri) A îndepărta. 3 (C. i. ceva neplăcut sau care ar putea să aducă neplăceri) A se feri de... 4 (Rar; construit cu un complement în dativ) A face să nu sufere. 5 (C. i. oameni) A căuta să scape de... Si: a ocoli. 6 (Mrn) A schimba direcția unei nave, aducând-o cu prova în vânt sau în curent.

EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A ocoli, a se feri de..., a căuta să scape de... Am evitat tot ce mi se părea că m-ar putea sustrage de la misiunea mea. C. PETRESCU, C. V. 25. De un timp încoace mă evită. id. ib. 335. Evitîndu-și privirile, amîndoi își opriră caii. VLAHUȚĂ, O. A. III 49. ♦ A înlătura, a împiedica, a îndepărta. O reparație mică făcută la timp poate evita pagube mari. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2867.

EVITÁ vb. I. tr. A ocoli, a se feri de... ♦ A împiedica; a înlătura. [P.i. evít. / < fr. éviter, cf. lat. evitare].

EVITÁ vb. tr. 1. a ocoli, a se feri de... ◊ a împiedica; a înlătura. 2. (despre o navă la ancoră) a veni cu prova în vânt sau în curent. (< fr. éviter, lat. evitare)

A EVITÁ evít tranz. 1) (persoane, discuții etc.) A trece în mod intenționat, ferindu-se; a ocoli; a eluda. ~ o întâlnire. ~ o ceartă. 2) (acțiuni reprobabile) A preîntâmpina pentru a nu se produce. 3) A ocoli apelând la motive false. ~ munca fizică. /<fr. éviter, lat. evitare

evità v. 1. a se feri de ceva vătămător sau neplăcut; 2. a scăpa de: a evita un pericol; 3. a se abține: evitați răul.

*evít, a v. tr. (lat. e-víto, -áre). Înlătur saŭ mă depărtez de, mă feresc de, scap de: a evita oameniĭ răĭ, a evita un pericul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

evitáre s. f., g.-d. art. evitắrii; pl. evitắri

evitáre s. f., g.-d. art. evitării; pl. evitări

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitá vb., ind. prez. 1 sg. evít, 3 sg. și pl. evítă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EVITÁRE s. 1. v. ocolire. 2. împiedicare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preîntâmpinare, prevenire, (rar) prevenție. (~ unor consecințe neplăcute.) 3. v. eludare.

EVITARE s. 1. ocolire. (~ unui obstacol.) 2. împiedicare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preîntîmpinare, prevenire, (rar) prevenție. (~ unor consecințe neplăcute.) 3. eludare, ocolire. (~ prevederilor legale.)

arată toate definițiile

Intrare: evitare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • evitare
  • evitarea
plural
  • evitări
  • evitările
genitiv-dativ singular
  • evitări
  • evitării
plural
  • evitări
  • evitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: evita
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • evita
  • evitare
  • evitat
  • evitatu‑
  • evitând
  • evitându‑
singular plural
  • evi
  • evitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • evit
(să)
  • evit
  • evitam
  • evitai
  • evitasem
a II-a (tu)
  • eviți
(să)
  • eviți
  • evitai
  • evitași
  • evitaseși
a III-a (el, ea)
  • evi
(să)
  • evite
  • evita
  • evită
  • evitase
plural I (noi)
  • evităm
(să)
  • evităm
  • evitam
  • evitarăm
  • evitaserăm
  • evitasem
a II-a (voi)
  • evitați
(să)
  • evitați
  • evitați
  • evitarăți
  • evitaserăți
  • evitaseți
a III-a (ei, ele)
  • evi
(să)
  • evite
  • evitau
  • evita
  • evitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)