ocolire sf [At: ȘINCAI, HR. III, 172/29 / Pl: ~ri / E: ocoli] 1 (Îvp) Delimitare. 2 (Îvp) Împrejmuire. 3 (Înv) Înconjurare cu un brâu ornamental Si: ocolit¹ (3), ocolitură (2). 4 (Îrg) Împresurare. 5 (Înv) Asediere. 6 (Îrg) Apărare. 7 (Reg) Răsfățare. 8 Mers de jur-împrejurul a ceva Si: ocolit¹ (6). 9 Străbatere a unei distanțe făcând un înconjur Si: ocolit¹ (7). 10 (Fig) Divagare. 11 Cotire a unor ape curgătoare, drumuri etc. Si: ocolit¹ (9). 12 Evitare a atingerii sau a lovirii prin modificarea traiectoriei Si: ocolit¹ (10). 13 Străbatere a unei distanțe făcând un înconjur Si: ocolit¹ (11). 14 Evitare a cuiva Si: ocolit¹ (12). 15 Evitare a unui anumit subiect Si: ocolit¹ (13). 16 Ignorare. 17 (Pop) Cutreierare. 18 (Buc; îs) ~ea mesei Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 19 (Buc; îas) Melodie după care se execută acest dans.

OCOLIRE, ocoliri, s. f. Acțiunea de a ocoli. Ocolirea unui obstacol.

ocolire s. f., g.-d. art. ocolirii; pl. ocoliri

ocolire s. f., g.-d. art. ocolirii; pl. ocoliri

ocolire s. f., g.-d. art. ocolirii; pl. ocoliri

OCOLIRE s. 1. înconjurare. (~ casei.) 2. v. ocol. 3. evitare. (~ unui obstacol.) 4. v. eludare. 5. v. evitare.

OCOLIRE s. 1. înconjurare. (~ casei.) 2. înconjur, ocol, (rar) ocoliș. (A ajuns la destinație cu o mare ~.) 3. evitare. (~ unui obstacol.) 4. eludare, evitare. (~ prevederilor legale.) 5. evitare, împiedicare, îndepărtare, înlăturare, preîntîmpinare, prevenire, (rar) prevenție. (~ unor consecințe negative.)