8 definiții pentru evirație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EVIRÁȚIE, evirații, s. f. (Rar) Castrare. – Din fr. éviration.

EVIRÁȚIE, evirații, s. f. (Rar) Castrare. – Din fr. éviration.

evirație sf [At: DN2 / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr éviration] (Rar) 1 Castrare. 2 Impotență precoce.

EVIRÁȚIE s.f. (Liv.) Evirare. ♦ Impotență precoce; emasculare. [< fr. éviration].

EVIRÁȚIE s. f. 1. evirare (1). 2. impotență precoce; emasculare. (< fr. eviration)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eviráție (rar) (-ți-e) s. f., art. eviráția (-ți-a), g.-d. art. eviráției; pl. eviráții, art. eviráțiile (-ți-i-)

eviráție s. f. (sil. -ți-e), art. eviráția (sil. -ți-a), g.-d. art. eviráției; pl. eviráții, art. eviráțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EVIRÁȚIE s. v. castrare, jugănire, jugănit, scopire, scopit, sterilizare.

evirație s. v. CASTRARE. JUGĂNIRE. JUGĂNIT. SCOPIRE. SCOPIT. STERILIZARE.

Intrare: evirație
evirație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • evirație
  • evirația
plural
  • evirații
  • evirațiile
genitiv-dativ singular
  • evirații
  • evirației
plural
  • evirații
  • evirațiilor
vocativ singular
plural

evirație

etimologie: