sterilizare sf [At: NEGULICI / Pl: ~zări / E: steriliza] 1 Procedeu de îndepărtare totală a microorganismelor vii din medii biologice sau de pe diverse obiecte Si: dezinfectare (3), dezinfecție (3). 2 Intervenție chirurgicală prin care o ființă devine sterilă (4) Si: castrare (1), jugănire, jugănit, scopire, scopit, (liv) emasculație (1), evirație (1), (pop) întoarcere, stârpire (1), (reg) batere, curățare (5), sucire (8). 3 Procedeu prin care un teren devine steril (14).

STERILIZARE, sterilizări, s. f. Acțiunea de a steriliza. 1. Distrugere a microorganismelor, în special a agenților patogeni, dintr-un mediu biologic, nutritiv etc. sau de pe un obiect. Sterilizarea instrumentelor medicale. 2. (La oameni și la animale) Distrugere a puterii de procreare. V. castrare.

STERILIZARE s.f. Acțiunea de a steriliza și rezultatul ei; îndepărtare a microbilor; castrare. [< steriliza].

sterilizare s. f., g.-d. art. sterilizării; pl. sterilizări

sterilizare s. f., g.-d. art. sterilizării; pl. sterilizări

sterilizare s. f., g.-d. art. sterilizării; pl. sterilizări

STERILIZARE s. 1. v. castrare. 2. (MED.) dezinfectare, dezinfecție, (rar) aseptizare. (~ unui mediu.)

STERILIZARE s. 1. castrare, jugănire, jugănit, scopire, scopit, (livr.) emasculație, evirație, (pop.) întoarcere, stîrpire, (reg.) batere, curățire, hereluire, (Transilv. și nordul Olt.) sucire. (~ unui armăsar.) 2. (MED.) dezinfectare, dezinfecție. (~ unui mediu.)