eventual, ~ă [At: (a. 1776) URICARIUL I, 179 / V: (înv) ~uel / P: ~tu-al / Pl: ~i, ~e / E: fr éventuel] 1 a Care are șanse de a se întâmpla Si: posibil, probabil. 2-3 av, a (În mod) ipotetic. 4 av În funcție de caz.

EVENTUÁL, -Ă, eventuali, -e, adj. Care poate să se întîmple, posibil (în viitor). Căpitanul voia să se asigure împotriva unor eventuale bănuieli de complicitate. REBREANU, P. S. 100. ◊ (Adverbial) Am să-ți trimit pachetul, eventual am să ți-l aduc chiar eu. – Pronunțat: -tu-al.

EVENTUÁL, -Ă adj. Care se poate întâmpla; posibil, probabil. [Pron. -tu-al. / cf. fr. éventuel, it. eventuale < lat. eventus – întâmplare].

EVENTUÁL, -Ă adj. (și adv.) care se poate întâmpla; posibil, probabil. (< fr. éventuel)

EVENTUÁL ~ă (~i, ~e) și adverbial Care poate avea loc; care este cu putință. [Sil. e-ven-tu-al] /<fr. éventuel

eventual a. subordonat unui eveniment nesigur.

*eventuál, -ă adj. (fr. éventuel, it. eventuale, d. lat. eventus, întîmplare). Întîmplător, care depinde de întîmplare: ĭa-țĭ cortelu pentru vre-o ploaĭe eventuală. Adv. În mod eventual.

eventuel a, av vz eventual

eventual¹ (desp. -tu-al) adj. m., pl. eventuali; f. eventuală, pl. eventuale

+eventual² (desp. -tu-al) adv.

eventual (-tu-al) adj. m., pl. eventuali; f. eventuală, pl. eventuale

eventuál adj. m. (sil. -tu-al), pl. eventuáli; f. sg. eventuálă, pl. eventuále

EVENTUÁL adj., adv. 1. adj. v. posibil. 2. adv. v. cumva.

EVENTUAL adj., adv. 1. adj. posibil, probabil. (O ~ întîlnire între cei doi ambasadori.) 2. adv. cumva, poate, (înv.) cîndai. (Aveți ~ o țigară?)

EVENTUÁL, -Ă (< fr.) adj. (Și adv.) Care depinde de împrejurări; posibil; probabil. ◊ Drept. e. = drept subiectiv care conferă titularului său un grad redus de putere și siguranță, întrucât îi lipsește fie obiectul, fie subiectul activ, adică unul dintre componentele necesare existenței sale (ex. dreptul la repararea unui prejudiciu ce s-ar putea produce în viitor).