16 definiții pentru eventual

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EVENTUÁL, -Ă, eventuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care poate să se întâmple; posibil, probabil. [Pr.: -tu-al] – Din fr. éventuel.

EVENTUÁL, -Ă, eventuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care poate să se întâmple; posibil, probabil. [Pr.: -tu-al] – Din fr. éventuel.

eventual, ~ă [At: (a. 1776) URICARIUL I, 179 / V: (înv) ~uel / P: ~tu-al / Pl: ~i, ~e / E: fr éventuel] 1 a Care are șanse de a se întâmpla Si: posibil, probabil. 2-3 av, a (În mod) ipotetic. 4 av În funcție de caz.

EVENTUÁL, -Ă, eventuali, -e, adj. Care poate să se întîmple, posibil (în viitor). Căpitanul voia să se asigure împotriva unor eventuale bănuieli de complicitate. REBREANU, P. S. 100. ◊ (Adverbial) Am să-ți trimit pachetul, eventual am să ți-l aduc chiar eu. – Pronunțat: -tu-al.

EVENTUÁL, -Ă adj. Care se poate întâmpla; posibil, probabil. [Pron. -tu-al. / cf. fr. éventuel, it. eventuale < lat. eventus – întâmplare].

EVENTUÁL, -Ă adj. (și adv.) care se poate întâmpla; posibil, probabil. (< fr. éventuel)

EVENTUÁL ~ă (~i, ~e) și adverbial Care poate avea loc; care este cu putință. [Sil. e-ven-tu-al] /<fr. éventuel

eventual a. subordonat unui eveniment nesigur.

*eventuál, -ă adj. (fr. éventuel, it. eventuale, d. lat. eventus, întîmplare). Întîmplător, care depinde de întîmplare: ĭa-țĭ cortelu pentru vre-o ploaĭe eventuală. Adv. În mod eventual.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

eventual1 (desp. -tu-al) adj. m., pl. eventuali; f. eventua, pl. eventuale

+eventual2 (desp. -tu-al) adv.

eventual (-tu-al) adj. m., pl. eventuali; f. eventuală, pl. eventuale

eventuál adj. m. (sil. -tu-al), pl. eventuáli; f. sg. eventuálă, pl. eventuále

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EVENTUÁL adj., adv. 1. adj. v. posibil. 2. adv. v. cumva.

EVENTUAL adj., adv. 1. adj. posibil, probabil. (O ~ întîlnire între cei doi ambasadori.) 2. adv. cumva, poate, (înv.) cîndai. (Aveți ~ o țigară?)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EVENTUÁL, -Ă (< fr.) adj. (Și adv.) Care depinde de împrejurări; posibil; probabil. ◊ Drept. e. = drept subiectiv care conferă titularului său un grad redus de putere și siguranță, întrucât îi lipsește fie obiectul, fie subiectul activ, adică unul dintre componentele necesare existenței sale (ex. dreptul la repararea unui prejudiciu ce s-ar putea produce în viitor).

Intrare: eventual
eventual adjectiv
  • silabație: -tu-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eventual
  • eventualul
  • eventualu‑
  • eventua
  • eventuala
plural
  • eventuali
  • eventualii
  • eventuale
  • eventualele
genitiv-dativ singular
  • eventual
  • eventualului
  • eventuale
  • eventualei
plural
  • eventuali
  • eventualilor
  • eventuale
  • eventualelor
vocativ singular
plural
eventuel adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eventuel
  • eventuelul
  • eventue
  • eventuela
plural
  • eventueli
  • eventuelii
  • eventuele
  • eventuelele
genitiv-dativ singular
  • eventuel
  • eventuelului
  • eventuele
  • eventuelei
plural
  • eventueli
  • eventuelilor
  • eventuele
  • eventuelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eventual, eventuaadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care poate să se întâmple. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Căpitanul voia să se asigure împotriva unor eventuale bănuieli de complicitate. REBREANU, P. S. 100. DLRLC
    • format_quote Am să-ți trimit pachetul, eventual am să ți-l aduc chiar eu. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.