14 definiții pentru eventual eventuel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eventual, ~ă [At: (a. 1776) URICARIUL I, 179 / V: (înv) ~uel / P: ~tu-al / Pl: ~i, ~e / E: fr éventuel] 1 a Care are șanse de a se întâmpla Si: posibil, probabil. 2-3 av, a (În mod) ipotetic. 4 av În funcție de caz.

EVENTUÁL, -Ă, eventuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care poate să se întâmple; posibil, probabil. [Pr.: -tu-al] – Din fr. éventuel.

EVENTUÁL, -Ă, eventuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care poate să se întâmple; posibil, probabil. [Pr.: -tu-al] – Din fr. éventuel.

EVENTUÁL, -Ă, eventuali, -e, adj. Care poate să se întîmple, posibil (în viitor). Căpitanul voia să se asigure împotriva unor eventuale bănuieli de complicitate. REBREANU, P. S. 100. ◊ (Adverbial) Am să-ți trimit pachetul, eventual am să ți-l aduc chiar eu. – Pronunțat: -tu-al.

EVENTUÁL, -Ă adj. Care se poate întâmpla; posibil, probabil. [Pron. -tu-al. / cf. fr. éventuel, it. eventuale < lat. eventus – întâmplare].

EVENTUÁL, -Ă adj. (și adv.) care se poate întâmpla; posibil, probabil. (< fr. éventuel)

EVENTUÁL ~ă (~i, ~e) și adverbial Care poate avea loc; care este cu putință. [Sil. e-ven-tu-al] /<fr. éventuel

eventual a. subordonat unui eveniment nesigur.

*eventuál, -ă adj. (fr. éventuel, it. eventuale, d. lat. eventus, întîmplare). Întîmplător, care depinde de întîmplare: ĭa-țĭ cortelu pentru vre-o ploaĭe eventuală. Adv. În mod eventual.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eventuál (-tu-al) adj. m., pl. eventuáli; f. eventuálă, pl. eventuále

eventuál adj. m. (sil. -tu-al), pl. eventuáli; f. sg. eventuálă, pl. eventuále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EVENTUÁL adj., adv. 1. adj. v. posibil. 2. adv. v. cumva.

EVENTUAL adj., adv. 1. adj. posibil, probabil. (O ~ întîlnire între cei doi ambasadori.) 2. adv. cumva, poate, (înv.) cîndai. (Aveți ~ o țigară?)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EVENTUÁL, -Ă (< fr.) adj. (Și adv.) Care depinde de împrejurări; posibil; probabil. ◊ Drept. e. = drept subiectiv care conferă titularului său un grad redus de putere și siguranță, întrucât îi lipsește fie obiectul, fie subiectul activ, adică unul dintre componentele necesare existenței sale (ex. dreptul la repararea unui prejudiciu ce s-ar putea produce în viitor).

Intrare: eventual
eventual adjectiv
  • silabație: -tu-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eventual
  • eventualul
  • eventualu‑
  • eventua
  • eventuala
plural
  • eventuali
  • eventualii
  • eventuale
  • eventualele
genitiv-dativ singular
  • eventual
  • eventualului
  • eventuale
  • eventualei
plural
  • eventuali
  • eventualilor
  • eventuale
  • eventualelor
vocativ singular
plural
eventuel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)