3 intrări

Articole pe această temă:

13 definiții

EURI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „larg”, „cuprinzător”. [Pron. e-u-. / < fr., germ. eury-, cf. gr. eurys].

EURI- elem. „larg, cuprinzător, vast”. (< fr., germ. eury-, cf. gr. eurys)

EU, pron. pers. 1, s. n. I. Pron. pers. 1 sg. 1. (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) Eu merg. ◊ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în formele mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. ◊ (Indică posesiunea) Îmi recitesc pagina din urmă. ◊ (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună. ◊ (Cu valoare de dativ etic) Aici mi-ai fost? 3. (La acuzativ, în formele mine, mă, m-) Oamenii mă laudă. ◊ (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) M-am trezit târziu. 4. (Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Mie unuia nu-mi trebuie. II. S. n. (Fil.; Psih.) Nucleu al personalității; (la Freud) instanța conștientă a psihicului care echilibrează forțele cărora le este supus individul; totalitatea impulsurilor instinctive și a relațiilor cu lumea exterioară. [Pr.: (I) ieu. – (I) Dat. mie, îmi, mi; acuz. mine, mă, m-.Var.: (pop., I) io pron. pers. 1 sg.] – (I) Lat. ego, mihi, me, (II) calc după fr. [le] moi, germ. [das] Ich.

NON-EU s. n. (Fil.) Ceea ce există în afara eului; ceea ce nu este eu. [Pr.: -eu] – Non + eu (după fr. non-moi).

EU, (I) pron. pers. 1 sg. (II) euri, s. n. I. Pron. pers. 1 sg. 1. (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) Eu merg. ◊ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în formele mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. ◊ (Indică posesiunea) Îmi recitesc pagina din urmă. ◊ (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună. ◊ (Cu valoare de dativ etic) Aici mi-ai fost? 3. (La acuzativ, în formele mine, mă, m-) Oamenii mă laudă. ◊ (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) M-am trezit târziu. 4. (Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Mie unuia nu-mi trebuie. II. S. n. (Fil.) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului. [Pr.: (I) ieu.Var.: (I, pop.) io pron. pers. 1 sg.] – Lat. ego, mihi, me.

EU2, euri, s. n. (Fil.) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva. Numai în om materia a ajuns la conștiința propriului său eu, a ajuns să se cunoască. REBREANU, P. S. 52. ◊ Eu absolut v. absolut.

eu2 (concept filosofic) [pron. eu] s. n., art. éul

!non-éu [eu pron. eu] s. n., art. non-éul

eu 1. pr. de întâia persoană. [Lat. EGO]. ║ n. Filoz. individualitate care are conștiință despre existența sa.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EURI- „larg, lat, cuprinzător”. ◊ gr. eurys „întins, vast, larg” > fr. eury-, germ. id., engl. id. > rom. euri-.~andru (v. -andru), adj., cu stamine late; ~bar (v. -bar), adj., (despre organisme) care suportă variații mari de altitudine și de presiune; ~bate (v. -bat1), adj., s. n. pl., (organism) care pot viețui la adîncimi marine foarte diverse; ~batic (v. -batic), adj., (despre organisme) care prezintă o largă adaptabilitate la diferite adîncimi marine; ~biont (v. -biont), adj., (despre organisme) care suportă variații mari ale condițiilor de mediu; ~bioză (v. -bioză), s. f., reacție de maximă rezistență a unui organism față de variațiile mari ale factorilor de mediu; ~cefali (v. -cefal), adj., s. m. și f., (individ) care prezintă euricefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală constînd în existența unui craniu cu diametrul lateral foarte mare; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri late; ~cor (v. -cor), adj., (despre plante) cu o largă răspîndire geografică; sin. euricoric; ~dolicotropic (v. dolico-, v. -tropic), adj., referitor la raportul dintre lungimea și lărgimea diferitelor segmente corporale; ~fag (v. -fag), adj., (despre organisme) care utilizează o hrană variată; ~fagie (v. -fagie), s. f., mod de nutriție specific organismelor care utilizează hrană variată, vegetală sau animală; ~fot (v. -fot), adj., (despre plante și animale) cu mare adaptabilitate la condiții variate de lumină; sin. eurifotic; ~fotic (v. -fotic), adj., eurifot*; ~gnat (v. -gnat), adj., s. m. și f., (individ) cu maxilarele foarte late; ~halin (v. -halin), adj., (despre organisme acvatice) care suportă variații mari de salinitate; ~higric (v. -higric), adj., (despre viețuitoare) care suportă o mare variabilitate a condițiilor de umiditate; sin. eurihigru; ~higru (v. -higru), adj., eurihigric*; ~mer (v. -mer), adj., (despre agenți patogeni) care atacă majoritatea organismelor plantei gazdă; ~oxibiont (v. oxi-, v. -biont), adj., s. n. pl., (organisme) care trăiesc în ape cu variații largi ale concentrației de oxigen; ~pter (v. -pter), adj., cu aripi largi; ~term (v. -term), adj., (despre organisme) care suportă variații mari de temperatură din mediul extern; sin. euri termic; ~termic (v. -termic), adj., euriterm*; ~termie (v. -termie), s. f., calitate a organismelor euriterme; ~top (v. -top), adj., (despre plante și animale) cu o largă răspîndire ecologică; sin. euritopic; ~topic (v. -topic), adj., euritop*; ~trof (v. -trof), adj., cu resurse nutritive normale; ~trofic (v. -trofic), adj., cu stare nutrițională bună; ~xen (v. -xen), adj., (despre un parazit) adaptat la gazde din grupe zoologice îndepărtate; ~zeolit (v. zeo-, v. -lit1), s. n., mineral din grupul zeolitului, varietate de heulandit.

AMICUS PLATO, SED MAGIS AMICA VERITAS (lat.) prieten mi-e Platon, dar mai prieten adevărul – Filozoful alexandrin Ammonios Saccas, parafrazează în „Viața lui Aristotel”, un text din cartea I a „Eticii nicomachice” a acestuia: A pune adevărul mai presus de prietenia sau stima pentru un maestru.

LE MOI EST HAÏSSABLE (fr.) eul este vrednic de ură – Pascal, „Pensées”, VII, 455. Condamnare a egoismului, a transformării eului în centru al Universului, în dușman și despot virtual al celorlalți oameni. A fost aleasă drept deviză de parnasieni.

EUR-, v. EURI-.~opistocefal (v. opisto-, v. -cefal), s. m., individ al cărui cap este neobișnuit de lat în regiunea occipitală.

Intrare: non-eu
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular non-eu non-eul
plural
genitiv-dativ singular non-eu non-eului
plural
vocativ singular
plural
eu (s.n.) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eu eul
plural euri eurile
genitiv-dativ singular eu eului
plural euri eurilor
vocativ singular
plural
Intrare: eu (s.n.)
eu (s.n.) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eu eul
plural euri eurile
genitiv-dativ singular eu eului
plural euri eurilor
vocativ singular
plural
Intrare: euri
euri

non-eu eu non

  • 1. filozofie Ceea ce există în afara eului; ceea ce nu este eu.
    surse: DEX '09

etimologie: