euri- [At: DN³ / P: e-u-ri~ / E: fr, ger eury] Element prim de compunere cu semnificația „larg”.

EURI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „larg”, „cuprinzător”. [Pron. e-u-. / < fr., germ. eury-, cf. gr. eurys].

EURI- elem. „larg, cuprinzător, vast”. (< fr., germ. eury-, cf. gr. eurys)

EU, pron. pers. 1, s. n. I. Pron. pers. 1 sg. 1. (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) Eu merg. ◊ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în formele mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. ◊ (Indică posesiunea) Îmi recitesc pagina din urmă. ◊ (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună. ◊ (Cu valoare de dativ etic) Aici mi-ai fost? 3. (La acuzativ, în formele mine, mă, m-) Oamenii mă laudă. ◊ (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) M-am trezit târziu. 4. (Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Mie unuia nu-mi trebuie. II. S. n. (Fil.; Psih.) Nucleu al personalității; (la Freud) instanța conștientă a psihicului care echilibrează forțele cărora le este supus individul; totalitatea impulsurilor instinctive și a relațiilor cu lumea exterioară. [Pr.: (I) ieu. – (I) Dat. mie, îmi, mi; acuz. mine, mă, m-. – Var.: (pop., I) io pron. pers. 1 sg.] – (I) Lat. ego, mihi, me, (II) calc după fr. [le] moi, germ. [das] Ich.

NON-EU s. n. (Fil.) Ceea ce există în afara eului; ceea ce nu este eu. [Pr.: -eu] – Non + eu (după fr. non-moi).

non-eu sn [At: CONTEMP., 1949, nr. 120 / Pl: ~uri / E: non- + eu] (Fil) 1 Ceea ce există în afara eului. 2 Ceea ce nu este eu.

EU I. pron. pers. sg. de persoana întîiu; dat. mie, aton (proclitic sau enclitic) mi; ac. pe mine, aton mă, m’; – pl. noi, dat. nouă, aton ne, ni; ac. pe noi, aton ne. II. EUL sbst. 🦉 Persoana omenească, individualitatea conștientă de ea însăși, care e în același timp subiectul și obiectul gîndirii ei: o desăvirșită curmare a funcțiunii organelor mă făcu să cred... că o secundă eul meu nu m’a cunoscut D. -ZAMF.; întreaga lume exterioară... e numai atîta timp prezentă... cît timp e aci pe un oare-care „eu” spre a o percepe S. -ALD. [lat. ego; mihi; m e; – n o s; nobis].

NONEU s. n. (Fil.) Ceea ce există în afara eului; ceea ce nu este eu. – Non + eu (după fr. non-moi).

EU, (I) pron. pers. 1 sg. (II) euri, s. n. I. Pron. pers. 1 sg. 1. (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) Eu merg. ◊ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în formele mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. ◊ (Indică posesiunea) Îmi recitesc pagina din urmă. ◊ (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună. ◊ (Cu valoare de dativ etic) Aici mi-ai fost? 3. (La acuzativ, în formele mine, mă, m-) Oamenii mă laudă. ◊ (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) M-am trezit târziu. 4. (Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Mie unuia nu-mi trebuie. II. S. n. (Fil.) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului. [Pr.: (I) ieu. – Var.: (I, pop.) io pron. pers. 1 sg.] – Lat. ego, mihi, me.

EU², euri, s. n. (Fil.) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva. Numai în om materia a ajuns la conștiința propriului său eu, a ajuns să se cunoască. REBREANU, P. S. 52. ◊ Eu absolut v. absolut.

NONEU s.m. Tot ce există în afara propriului eu al celui care folosește acest termen. [După fr. non-moi].

NONEU s. m. (fil.) ceea ce există în afara propriului eu. (după fr. non-moi)

NONEU n. filoz. Tot ce este în afara persoanei care vorbește; ceea ce nu este eu. /non + eu

eu 1. pr. de întâia persoană. [Lat. EGO]. ║ n. Filoz. individualitate care are conștiință despre existența sa.

* non-éŭ n. (fr. non, nu, și eŭ). În filosofie, totalitatea obĭectelor distincte de mine.

eu¹ (concept filozofic) [pron. eŭ] s. n., art. eul

non-eu [eu pron. eŭ] s. n., art. non-eul

eu² (concept filosofic) [pron. eu] s. n., art. eul

!non-eu [eu pron. eŭ] s. n., art. non-eul

noneu s. n. (sil. mf. non-), art. noneul

eu

eu.

EURI- „larg, lat, cuprinzător”. ◊ gr. eurys „întins, vast, larg” > fr. eury-, germ. id., engl. id. > rom. euri-. □ ~andru (v. -andru), adj., cu stamine late; ~bar (v. -bar), adj., (despre organisme) care suportă variații mari de altitudine și de presiune; ~bate (v. -bat₁), adj., s. n. pl., (organism) care pot viețui la adîncimi marine foarte diverse; ~batic (v. -batic), adj., (despre organisme) care prezintă o largă adaptabilitate la diferite adîncimi marine; ~biont (v. -biont), adj., (despre organisme) care suportă variații mari ale condițiilor de mediu; ~bioză (v. -bioză), s. f., reacție de maximă rezistență a unui organism față de variațiile mari ale factorilor de mediu; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. și f., (individ) care prezintă euricefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală constînd în existența unui craniu cu diametrul lateral foarte mare; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri late; ~cor (v. -cor), adj., (despre plante) cu o largă răspîndire geografică; sin. euricoric^[1]; ~dolicotropic (v. dolico-, v. -tropic), adj., referitor la raportul dintre lungimea și lărgimea diferitelor segmente corporale; ~fag (v. -fag), adj., (despre organisme) care utilizează o hrană variată; ~fagie (v. -fagie), s. f., mod de nutriție specific organismelor care utilizează hrană variată, vegetală sau animală; ~fot (v. -fot), adj., (despre plante și animale) cu mare adaptabilitate la condiții variate de lumină; sin. eurifotic; ~fotic (v. -fotic), adj., eurifot*; ~gnat (v. -gnat), adj., s. m. și f., (individ) cu maxilarele foarte late; ~halin (v. -halin), adj., (despre organisme acvatice) care suportă variații mari de salinitate; ~higric (v. -higric), adj., (despre viețuitoare) care suportă o mare variabilitate a condițiilor de umiditate; sin. eurihigru; ~higru (v. -higru), adj., eurihigric*; ~mer (v. -mer), adj., (despre agenți patogeni) care atacă majoritatea organismelor plantei gazdă; ~oxibiont (v. oxi-, v. -biont), adj., s. n. pl., (organisme) care trăiesc în ape cu variații largi ale concentrației de oxigen; ~pter (v. -pter), adj., cu aripi largi; ~term (v. -term), adj., (despre organisme) care suportă variații mari de temperatură din mediul extern; sin. euritermic; ~termic (v. -termic), adj., euriterm*; ~termie (v. -termie), s. f., calitate a organismelor euriterme; ~top (v. -top), adj., (despre plante și animale) cu o largă răspîndire ecologică; sin. euritopic; ~topic (v. -topic), adj., euritop*; ~trof (v. -trof), adj., cu resurse nutritive normale; ~trofic (v. -trofic), adj., cu stare nutrițională bună; ~xen (v. -xen), adj., (despre un parazit) adaptat la gazde din grupe zoologice îndepărtate; ~zeolit (v. zeo-, v. -lit₁), s. n., mineral din grupul zeolitului, varietate de heulandit. corectat(ă)

EUR-, v. EURI-. □ ~opistocefal (v. opisto-, v. -cefal), s. m., individ al cărui cap este neobișnuit de lat în regiunea occipitală.

LE MOI EST HAÏSSABLE (fr.) eul este vrednic de ură – Pascal, „Pensées”, VII, 455. Condamnare a egoismului, a transformării eului în centru al Universului, în dușman și despot virtual al celorlalți oameni. A fost aleasă drept deviză de parnasieni.

Le moi est haïssable (fr. „Eul e vrednic de ură”, sau „e de nesuferit”) – Această cugetare a lui Blaise Pascal, din cartea sa Pensées, servește acelora care vor, invocînd autoritatea ilustrului gînditor francez, să combată pe individualiști, egoiști și egocentriști. lată și „expunerea de motive” care însoțește cugetarea: „Eul e de nesuferit… pentru că e nedrept în sine și se socoate buricul pămîntului; e incomod pentru alții prin aceea că vrea să și-i aservească, căci fiecare Eu este dușmanul și ar vrea să fie și tiranul tuturor celorlalți”. FIL.