2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

etirare sf [At: LTR / Pl: ~rări / E: etira] 1 (Teh) Operație de tragere a metalelor în fire Si: trefilare. 2 (Teh) Operație de întindere a fibrelor sintetice în scopul orientării macromoleculelor și al creșterii rezistenței lor. 3 (Frm) Alungire. 4 (Frm) Întindere. 5 (Frm) Tragere.

ETIRÁRE, etirări, s. f. (Tehn.) 1. Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. Operație de întindere a fibrelor sintetice în scopul orientării macromoleculelor și al creșterii rezistenței lor. – V. etira.

ETIRÁRE, etirări, s. f. (Tehn.) 1. Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. Operație de întindere a fibrelor sintetice în scopul orientării macromoleculelor și al creșterii rezistenței lor. – V. etira.

ETIRÁRE, etirări, s. f. (Tehn.) Operație de tragere a metalelor în fire.

ETIRÁRE s.f. (Metal.) Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. ♦ (Text.) Tragere prin filieră, întindere a fibrelor sintetice în scopul creșterii rezistenței lor. [< etira].

ETIRÁRE s. f. 1. operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. tragere prin filieră, întindere a fibrelor sintetice. (< etira)

etira vt [At: DN2 / Pzi: ~rez / E: fr étirer] 1-2 A efectua o etirare (1-2). 3 (Frm) A alungi. 4 (Frm) A întinde. 5 (Frm) A trage.

ETIRÁ, etirez, vb. I. Tranz. A efectua o etirare; a alungi, a întinde, a trage. – Din fr. étirer.

ETIRÁ, etirez, vb. I. Tranz. A efectua o etirare; a alungi, a întinde, a trage. – Din fr. étirer.

ETIRÁ vb. I. tr. A efectua o etirare; a alungi, a întinde; a trage. [< fr. étirer].

ETIRÁ vb. tr. a efectua o etirare. (< fr. étirer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

etiráre s. f., g.-d. art. etirắrii; pl. etirắri

etiráre s. f., g.-d. art. etirării; pl. etirări

etirá (a ~) vb., ind. prez. 3 etireáză

etirá vb., ind. prez. 1 sg. etiréz, 3 sg. și pl. etireáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ETIRÁRE s. v. trefilare.

ETIRARE s. (TEHN.) tragere, trefilare, trefilat. (~ sîrmei.)

Intrare: etirare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • etirare
  • etirarea
plural
  • etirări
  • etirările
genitiv-dativ singular
  • etirări
  • etirării
plural
  • etirări
  • etirărilor
vocativ singular
plural
Intrare: etira
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • etira
  • etirare
  • etirat
  • etiratu‑
  • etirând
  • etirându‑
singular plural
  • etirea
  • etirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • etirez
(să)
  • etirez
  • etiram
  • etirai
  • etirasem
a II-a (tu)
  • etirezi
(să)
  • etirezi
  • etirai
  • etirași
  • etiraseși
a III-a (el, ea)
  • etirea
(să)
  • etireze
  • etira
  • etiră
  • etirase
plural I (noi)
  • etirăm
(să)
  • etirăm
  • etiram
  • etirarăm
  • etiraserăm
  • etirasem
a II-a (voi)
  • etirați
(să)
  • etirați
  • etirați
  • etirarăți
  • etiraserăți
  • etiraseți
a III-a (ei, ele)
  • etirea
(să)
  • etireze
  • etirau
  • etira
  • etiraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)