10 definiții pentru etirare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ETIRARE, etirări, s. f. (Tehn.) 1. Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. Operație de întindere a fibrelor sintetice în scopul orientării macromoleculelor și al creșterii rezistenței lor. – V. etira.
ETIRARE, etirări, s. f. (Tehn.) 1. Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. Operație de întindere a fibrelor sintetice în scopul orientării macromoleculelor și al creșterii rezistenței lor. – V. etira.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ciprianciobanu
- acțiuni
etirare sf [At: LTR / Pl: ~rări / E: etira] 1 (Teh) Operație de tragere a metalelor în fire Si: trefilare. 2 (Teh) Operație de întindere a fibrelor sintetice în scopul orientării macromoleculelor și al creșterii rezistenței lor. 3 (Frm) Alungire. 4 (Frm) Întindere. 5 (Frm) Tragere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ETIRARE, etirări, s. f. (Tehn.) Operație de tragere a metalelor în fire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ETIRARE s.f. (Metal.) Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. ♦ (Text.) Tragere prin filieră, întindere a fibrelor sintetice în scopul creșterii rezistenței lor. [< etira].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ETIRARE s. f. 1. operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. tragere prin filieră, întindere a fibrelor sintetice. (< etira)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!etirare s. f., g.-d. art. etirării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
etirare s. f., g.-d. art. etirării; pl. etirări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
etirare s. f., g.-d. art. etirării; pl. etirări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ETIRARE s. v. trefilare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ETIRARE s. (TEHN.) tragere, trefilare, trefilat. (~ sîrmei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
etirare, etirărisubstantiv feminin
- 2. Operație de întindere a fibrelor sintetice în scopul orientării macromoleculelor și al creșterii rezistenței lor. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- etira DEX '09 DEX '98 DN