EST s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în partea unde răsare Soarele, opus vestului; loc pe orizont unde răsare Soarele; p. ext. regiune situată în locul unde răsare Soarele; răsărit¹, orient. – Din fr. Est.

est sns [At: AMFILOHIE, G. 2/6 / E: fr est, it est] 1 Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus vestului, care se află în direcția în care răsare Soarele. 2 Orient. 3 Loc pe orizont unde răsare Soarele. 4 (Pex) Regiune situată spre est (1) Si: răsărit¹, (pop) soare-răsare.

EST s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în partea unde răsare soarele, opus vestului; loc pe orizont unde răsare soarele; p. ext. regiune situată în locul unde răsare soarele; răsărit¹, orient. – Din fr. Est.

EST s. n. (În opoziție cu vest) Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în partea unde răsare soarele; răsărit. O întinsă așezare dacică se găsește pe dealul Cuozima, la est de comuna Somova. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 384, 5/6.

EST s.n. Unul dintre cele patru puncte cardinale; răsărit, orient. [< fr., it. est, cf. engl. east].

EST s. n. punct cardinal în partea unde răsare soarele; răsărit, orient. (< fr. est)

EST n. (în opoziție cu vest) 1) Parte a orizontului de unde răsare Soarele; răsărit. 2) Punct cardinal care corespunde acestei părți a orizontului; răsărit. ◊ De ~ estic. /<fr. est

est n. răsărit, punct cardinal.

*est n., pl. ar fi urĭ (fr. est, d. engl. east, maĭ vechĭ est; germ. ost). Răsărit, orient, vorbind de punctele orizontuluĭ.

est-european, ~ă [At: LOVINESCU, C. VIII, 205 / Pl: ~eni, ~ene / E: est + european] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Europei de Est. 3-4 smf, a (Om) originar din Europa de Est. 5 smp Populația care locuiește în Europa de Est. 6-7 a Care aparține Europei de Est sau est-europenilor (5). 8-9 a Privitor la Europa de Est sau la est-europeni (5). 10-11 a Care este specific Europei de Est sau est-europenilor (5). 12 a Care provine din Europa de Est Si: estic, oriental, răsăritean.

nord-est sns [At: I. GOLESCU, C. / E: fr nord + est] 1 Punct cardinal secundar situat la distanță egală, între nord și est Si: (înv) nord-ost (1). 2 (Pex) Parte a globului pământesc, a unei regiuni etc. așezată, în raport cu un punct, o regiune etc. spre nord-est (1) Si: (înv) nord-ost (2).

nord-ost sns [At: AR (1830), 34¹/42 / E: ger Nord-Ost] (Înv) 1-2 Nord-est (1-2).

sud-est sns [At: AMFILOHIE, G. 18/6 / E: fr sud-est] 1 Punct cardinal secundar situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud² și est. 2 (Pex) Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări, a unui oraș etc. așezată între sud² și est în raport cu un punct, o regiune etc. Si: (îvr) sud-ost.

sud-ost sns [At: LAURIAN, M. IV, 202/17 / E: ger Süd-Ost] (Îvr) Sud-est (2).

NORD-EST s. n. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și est; parte a globului pămîntesc, a unui continent, a unei țări etc., așezată între nord și est.

SUD-EST s. n. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud și est; parte a globului pămîntesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între sud și est.

NORD-EST s.n. Punct cardinal secundar, situat la distanță egală de nord și de est; regiune, ținut etc. din această parte. [< fr. nord-est].

SUD-EST s.n. Punct cardinal secundar, situat între sud și est; regiune situată între sud și est. [Cf. fr. sud-est].

NORD-EST s. n. punct cardinal secundar, la distanță egală de nord și de est. (< fr. nord-est.)

SUD-EST s. n. punct cardinal secundar, între sud și est. (< fr. sud-est)

Nord-Est n. punct situat la egală distanță între E. și N.

sud-est n. direcțiune situată între S. și E.

sud-est n. Loc orĭ direcțiune între sud și est.

Est (zonă geografică) s. propriu n.

est (punct cardinal) s. n. (și în: est-vest); abr. E

*Est (zonă geografică) s. propriu n.

est (punct cardinal) s. n.; abr. E

est s. n.; simb. E

Est; abreviat: E.

E¹ abr. v. est

est-european (desp. est-e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. est-europeni; adj. f., s. f. est-europeană, pl. est-europene

nord-est (punct cardinal) s. n.; abr. N-E

+Nord-Est (zonă geografică) s. propriu n.

+Sud-Est (zonă geografică) s. propriu n.

sud-est (punct cardinal) s. n.; abr. S-E

est-european (est-e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. est-europeni; adj. f., s. f. est-europeană, pl. est-europene

nord-est s. n.; abr. N-E

sud-est s. n.; abr. S-E

est-european adj. → european

nord-est s. n., simb. N-E

sud-est s. n., simb. S-E

nord-est

sud-est

Nord-Est, Nord-Vest (abreviat: N.-E., N.-V.).

Sud-Est; abreviat: S.-E.

EST s. orient, răsărit, (pop.) soare-răsare, (reg.) răsai, răsăriș, zorit, (înv.) ost. (Spre ~.)

EST s. orient, răsărit, (pop.) soare-răsare, (reg.) răsai, răsăriș, zorit, (înv.) ost. (Spre ~.)

Est ≠ apus, asfințit, vest

NORD-EST s. (GEOGR.) (înv.) nord-ost.

NORD-OST s. v. nord-est.

SUD-EST s. (GEOGR.) (înv.) sud-ost.

SUD-OST s. v. sud-est.

NORD-EST s. (GEOGR.) (înv.) nord-ost.

nord-ost s. v. NORD-EST.

SUD-EST s. (GEOGR.) (înv.) sud-ost.

sud-ost s. v. SUD-EST.

ASOCIAȚIA INTERNAȚIONALĂ DE STUDII SUD-EST EUROPENE (A.I.S.S.E.E.), organism științific neguvernamental, creat din inițiativa României, în 1963, cu sediul la București. Are ca scop promovarea studiilor din sud-estul european în domeniul științelor umanistice. Publică un buletin.

ASOCIAȚIA NAȚIUNILOR DIN ASIA DE SUD-EST (în engl.: Association of South-East Asian Nations – ASEAN, organizație guvernamentală regională, cu sediul la Jakarta, creată în 1967 la Bangkok, în scopul dezvoltării cooperării politice și economice între statele membre. Membri fondatori: Filipine, Indonezia, Malaysia, Singapore și Thailanda (în 1984 aderă și Sultanatul Brunei).

CÎMPIA EST-EUROPEANĂ, unitate fizico-geografică de mari dimensiuni între M-ții Ural, M. Barents la N și rîul Emba la E, M. Caspică, M-ții Caucaz și Marea Neagră la S și Cîmpia Germano-poloneză la V. Supr.: c. 4 mil. km². Lungime max.: c. 2.600 km. Lățime max.: c. 2.200 km. Înălțimea medie: c. 170 m. Aspectul monoton al reliefului este întrerupt de numeroase regiuni mai înalte și puternic fragmentate caracteristice Platformei Est-Europene, În NE cîmpiei se află Colinele Timan, iar în centru Pod. Central Rusesc (cu alt. medii de 200-300 m), Pod. Volgăi (370 m) și Pod. Kamei. În S se găsește Pod. Donețului, iar în SV Pod. Volhino-Podolic, cu alt. max. de 525 m. Cuprinde în N cîmpiile Pecioarei și Dvinei de Nord, în centru cîmpiile cîmpiile Pribaltice, Polesiei, Moscovei, Vetliugăi și podișurile Valdai, Smolensk și Kamei, iar în S cîmpiile Niprului, Pontică, Crimeii, Doneț-Don și podișurile Volhino-Podolic și Central-Rusesc. Drenată de fl. Nipru, Nistru, Don, Volga, Ural, Dvina de Vest, Pecioara ș.a. Este bogată în zăcăminte de fier, polimetale, metale rare, cărbuni, fosfați, sare gemă, săruri de potasiu și petrol. Cunoscută și sub numele de Cîmpia Rusă.

ORGANIZAȚIA TRATATULUI ASIEI DE SUD-EST (S.E.A.T.O.; în engl.: South Est Asia Treaty Orgnization – S.E.A.T.O.), organizație guvernamentală regională (bloc politico-militar), creată la Manila (Filipine), la 8 sept. 1954, în scopul dezvoltării capacității de apărare individuală și colectivă a statelor membre. A avut 8 state membre: Australia, Filipine, Franța, Marea Britanie, Noua Zeelandă, Pakistan (până în 1972), S.U.A. și Thailanda. Organizația s-a autodizolvat în 1975.

PASAJUL DE NORD-EST v. Marele Drum Maritim de Nord.

REVUE DES ÉTUDES SUD-EST EUROPÉENNES [revü dez etüd süd-est öropeén], revistă editată de Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române. Apare la București, de patru ori pe an, începând cu 1963. Este succesoarea publicației „Revue Historique du Sud-Est Europeén”.

REVUE HISTORIQUE DU SUD-EST EUROPEÉN [revü istorík dü süd-est öropeén], revistă apărută la București (1914-1946). Întemeiată și condusă până în 1940 de Nicolae Iorga, a publicat articole și studii privind istoria popoarelor din SE Europei, scrise în cea mai mare parte de directorul ei, Nicolae Iorga.