3 intrări

Articole pe această temă:

55 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

est sns [At: AMFILOHIE, G. 2/6 / E: fr est, it est] 1 Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus vestului, care se află în direcția în care răsare Soarele. 2 Orient. 3 Loc pe orizont unde răsare Soarele. 4 (Pex) Regiune situată spre est (1) Si: răsărit1, (pop) soare-răsare.

EST s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în partea unde răsare Soarele, opus vestului; loc pe orizont unde răsare Soarele; p. ext. regiune situată în locul unde răsare Soarele; răsărit1, orient. – Din fr. Est.

EST s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în partea unde răsare soarele, opus vestului; loc pe orizont unde răsare soarele; p. ext. regiune situată în locul unde răsare soarele; răsărit1, orient. – Din fr. Est.

EST s. n. (În opoziție cu vest) Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în partea unde răsare soarele; răsărit. O întinsă așezare dacică se găsește pe dealul Cuozima, la est de comuna Somova. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 384, 5/6.

EST s.n. Unul dintre cele patru puncte cardinale; răsărit, orient. [< fr., it. est, cf. engl. east].

EST s. n. punct cardinal în partea unde răsare soarele; răsărit, orient. (< fr. est)

EST n. (în opoziție cu vest) 1) Parte a orizontului de unde răsare Soarele; răsărit. 2) Punct cardinal care corespunde acestei părți a orizontului; răsărit. ◊ De ~ estic. /<fr. est

*est n., pl. ar fi urĭ (fr. est, d. engl. east, maĭ vechĭ est; germ. ost). Răsărit, orient, vorbind de punctele orizontuluĭ.

est-european, ~ă [At: LOVINESCU, C. VIII, 205 / Pl: ~eni, ~ene / E: est + european] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Europei de Est. 3-4 smf, a (Om) originar din Europa de Est. 5 smp Populația care locuiește în Europa de Est. 6-7 a Care aparține Europei de Est sau est-europenilor (5). 8-9 a Privitor la Europa de Est sau la est-europeni (5). 10-11 a Care este specific Europei de Est sau est-europenilor (5). 12 a Care provine din Europa de Est Si: estic, oriental, răsăritean.

est-german, ~ă [At: LR 1993, nr. 994, 8/1 / Pl: ~i, ~e / E: est + german] 1-2 smf, a (Persoană) care făcea parte din populația fostei Republici Democrate a Germaniei Si: redegist. 3-4 smf, a (Om) originar din fosta Republică Democrată a Germaniei Si: redegist. 5 smp Populația care locuia în fosta Republică Democrată a Germaniei Si: redegist. 6-7 a Care aparținea fostei Republici Democrate a Germaniei sau est-germanilor (5) Si: redegist. 8-9 Privitor la fosta Republică Democrată a Germaniei sau la est-germani (5) Si: redegist. 10-11 a Care este specific fostei Republici Democrate a Germaniei sau est-germanilor (5) Si: redegist. 12 Care provine din fosta Republică Democrată a Germaniei Si: redegist.

nord-est sns [At: I. GOLESCU, C. / E: fr nord + est] 1 Punct cardinal secundar situat la distanță egală, între nord și est Si: (înv) nord-ost (1). 2 (Pex) Parte a globului pământesc, a unei regiuni etc. așezată, în raport cu un punct, o regiune etc. spre nord-est (1) Si: (înv) nord-ost (2).

NORD-ÉST s. n. Punct cardinal secundar situat pe direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și est; parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între nord și est. – Din fr. nord-est.

NORD-ÉST s. n. Punct cardinal secundar situat pe direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și est; parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între nord și est. – Din fr. nord-est.

SUD-ÉST s. n. 1. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud și est. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între sud și est. – Din fr. sud-est.

SUD-ÉST s. n. 1. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud și est. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între sud și est. – Din fr. sud-est.

NORD-EST s. n. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și est; parte a globului pămîntesc, a unui continent, a unei țări etc., așezată între nord și est.

SUD-ÉST s. n. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud și est; parte a globului pămîntesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între sud și est.

NORD-EST s.n. Punct cardinal secundar, situat la distanță egală de nord și de est; regiune, ținut etc. din această parte. [< fr. nord-est].

SUD-EST s.n. Punct cardinal secundar, situat între sud și est; regiune situată între sud și est. [Cf. fr. sud-est].

NORD-ÉST s. n. punct cardinal secundar, la distanță egală de nord și de est. (< fr. nord-est.)

SUD-ÉST s. n. punct cardinal secundar, între sud și est. (< fr. sud-est)

arată toate definițiile

Intrare: est
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • est
  • estul
  • estu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • est
  • estului
plural
vocativ singular
plural
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Est
  • Estul
plural
genitiv-dativ singular
  • Est
  • Estului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: nord-est
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nord-est
  • nord-estul
plural
genitiv-dativ singular
  • nord-est
  • nord-estului
plural
vocativ singular
plural
N-E abreviere
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • N-E
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nord-ost
  • nord-ostul
plural
genitiv-dativ singular
  • nord-ost
  • nord-ostului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: sud-est
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sud-est
  • sud-estul
plural
genitiv-dativ singular
  • sud-est
  • sud-estului
plural
vocativ singular
plural
S-E abreviere
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • S-E
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sud-ost
  • sud-ostul
plural
genitiv-dativ singular
  • sud-ost
  • sud-ostului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nord-est N-E nord-ost

  • 1. Punct cardinal secundar situat pe direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și est; parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între nord și est.
    surse: DEX '09 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI
  • comentariu abreviere N-E
    surse: DOOM 2

etimologie:

sud-est S-E sud-ost

  • 1. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud și est.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI Scriban
  • 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între sud și est.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • comentariu abreviere S-E
    surse: DOOM 2

etimologie: