ESCROC,-OACĂ, escroci, -oace, s. m. și f. Persoană necinstită care înșală pe alții și își însușește, prin manopere frauduloase, bunuri străine; șarlatan, pungaș, coțcar, potlogar. Tipătescu... nu vrea să susție candidatura escrocului de Cațavencu. GHEREA, ST. CR. I 353.

ESCROC, -OACĂ s.m. și f. Pungaș, șarlatan. [< fr. escroc].

ESCROC, -OACĂ s. m. f. pungaș, șarlatan. (< fr. escroc)

*escróc, -oácă s. (fr. escroc, d. it. scrocco, escrocherie). Pungaș, hoț care fură înșelînd, coțcar.

escroacă s. f., g.-d. art. escroacei; pl. escroace

escroacă s. f., g.-d. art. escroacei; pl. escroace

escroacă s. f., g.-d. art. escroacei; pl. escroace

escroc

escroc.

ESCROACĂ s. pungășoaică, șarlatancă, șnapancă. (Este o ~ notorie.)

ESCROACĂ s. pungășoaică, șarlatancă, șnapancă. (Este o ~ notorie.)

ESCROC s. hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan, (rar) pârlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pârlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e și ăsta!)

ESCROC s. hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan, (rar) pîrlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pîrlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e și ăsta!)