2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

escortă sf [At: ÎNTÎMPL. 28/24 / V: (înv) exc~, scortă, (reg) iscurtă / E: fr escorte] 1 Grup de oameni sau de vehicule care-i însoțesc pe demnitari în semn de respect și pentru a le asigura paza. 2 Pază alcătuită din oameni înarmați care-i însoțesc pe deținuți pentru a-i împiedica să fugă. 3 (Îlav) Sub ~ Sub pază. 4-5 (Prc) Persoană care face parte din escortă (1, 2). 6 Grup de nave sau de avioane militare care însoțesc (în timp de pace) o navă sau un avion în care călătoresc persoane oficiale. 7 Grup de nave sau de avioane militare care însoțesc (în timp de război) vapoarele, avioanele etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice).

ESCÓRTĂ, escorte, s. f. 1. Pază alcătuită din oameni înarmați care însoțesc pe deținuți pentru a-i împiedica să fugă; oamenii care alcătuiesc această pază. 2. Grup de oameni care însoțesc pe înalții demnitari pentru a-i păzi sau pentru a le fi de folos. 3. Grup de nave sau de avioane militare care însoțesc (în timp de pace) o navă sau un avion în care călătoresc persoane oficiale importante sau (în timp de război) vapoarele, avioanele etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din fr. escorte.

ESCÓRTĂ, escorte, s. f. 1. Pază alcătuită din oameni înarmați care însoțesc pe deținuți pentru a-i împiedica să fugă; oamenii care alcătuiesc această pază. 2. Grup de oameni care însoțesc pe înalții demnitari pentru a-i păzi sau pentru a le fi de folos. 3. Grup de nave sau de avioane militare care însoțesc (în timp de pace) o navă sau un avion în care călătoresc persoane oficiale importante sau (în timp de război) vapoarele, avioanele etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din fr. escorte.

ESCÓRTĂ, escorte, s. f. 1. Pază alcătuită din oameni, înarmați care însoțesc pe deținuți pentru a împiedica să evadeze. Erau duși cu escortă la un lagăr de concentrare. SADOVEANU, P. M. 110. Se hotărîră... să ne ducă cu o escortă pînă la hotar și acolo să ne libereze. BOLINTINEANU, O. 263. ◊ Loc. adv. Sub escortă = sub pază. (Expr.) A fugi de sub escortă = a evada. Arestatul... are intenția... să fugă de sub escortă la cel dintîi prilej. PAS, Z. IV 215. 2. Grup de persoane (de obicei militari) care însoțesc o persoană ocupînd un post înalt, pentru a o apăra contra unui eventual atac. V. suită. Olimpie sosește la Golești cu o mică escortă de arnăuți. GHICA, S. 112. 3. Grup de nave și avioane militare care însoțesc (în timp de război) vapoarele de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice).

ESCÓRTĂ s.f. 1. Grup de oameni înarmați, trupă înarmată care însoțește pe cineva pentru a-l proteja sau pentru a-l supraveghea; suita unui demnitar, a unui suveran. 2. Formație de nave sau de avioane de luptă care însoțesc (în timp de război) nave comerciale pentru a le proteja. [< fr. escorte].

ESCÓRTĂ s. f. 1. grup de oameni înarmați, trupă care însoțește pe cineva pentru a-l proteja sau supraveghea; suita unui demnitar. 2. formație de (aero)nave de luptă care însoțește un convoi de nave comerciale, pentru a le proteja împotriva inamicului. (< fr. escorte)

ESCÓRTĂ ~e f. 1) Grup de oameni înarmați care însoțesc un deținut, păzindu-l să nu evadeze. 2) Grup de persoane care însoțesc un demnitar sau o ceremonie; cortegiu; convoi; suită; alai. 3) Grup de nave sau avioane militare care escortează nave comerciale de transport sau de pasageri. [G.-D. escortei] /<fr. escorte

escortă f. 1. trupă înarmată ce însoțește spre a protege; 2. vasele de răsboiu ce întovărășesc bastimentele de transport.

*escórtă f., pl. e (fr. escorte, d. it. scorta). Trupă armată care întovărășește ca să apere orĭ să supravegheze. Suită. Fig. Lenea și escorta eĭ de vițiĭ. V. alaĭ.

escorta vt [At: NEGULICI, 356 / V: exc~, (îvr) scorta / E: fr escorter] 1 (C. i. înalți demnitari) A însoți, în timpul unei deplasări, în semn de respect și pentru a asigura securitatea. 2 (C. i. deținuți) A însoți, în timpul unei deplasări, pentru a împiedica evadarea. 3 (Pex; înv; c. i. mai ales femei) A întovărăși (și a avea grijă ca partenerul să se simtă bine). 4 (D. nave militare, c. i. nave de transport sau de pasageri) A însoți, în timp de război, nave de transport sau de pasageri pentru a le proteja. 5 (D. avioane de vânătoare) A însoți (în timp de război) avioane de bombardament, de transport, de pasageri sau nave comerciale pentru a le proteja.

ESCORTÁ, escortez, vb. I. Tranz. 1. A însoți un deținut pentru a-l împiedica să fugă. 2. A însoți o persoană care deține un post înalt pentru a o păzi sau pentru a-i fi de folos. 3. (Despre nave sau avioane) A însoți (în timp de război) vapoare, avioane etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din fr. escorter.

ESCORTÁ, escortez, vb. I. Tranz. 1. A însoți un deținut pentru a-l împiedica să fugă. 2. A însoți o persoană care deține un post înalt pentru a o păzi sau pentru a-i fi de folos. 3. (Despre nave sau avioane) A însoți (în timp de război) vapoare, avioane etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din fr. escorter.

ESCORTÁ, escortez, vb. I. Tranz. A însoți un deținut, pentru a-l împiedica să evadeze. Al doilea convoi de prizonieri de la Plevnaescortat de trei companii din regimentul al treisprezecelea de dorobanți și de două escadroane de călărașiporni la 2 decemvrie spre țară. SADOVEANU, O. VI 123. ♦ A însoți o persoană care deține un post înalt, pentru a o păzi. ♦ (Despre nave și avioane militare) A însoți (în timp de război) vapoare de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice).

ESCORTÁ vb. I. tr. A însoți (mai ales o persoană importantă) pentru pază, pentru apărare etc. ♦ A însoți un deținut pentru a-l păzi. ♦ (Despre nave, avioane militare) A însoți nave comerciale (pentru a le proteja). [< fr. escorter].

ESCORTÁ vb. tr. 1. a însoți, a păzi cu escortă. 2. (fam.) a însoți, a întovărăși. (< fr. escorter)

A ESCORTÁ ~éz tranz. 1) (persoane oficiale) A duce sub escortă; a acompania pentru a face onoare sau pentru a asigura securitatea în timpul deplasării; a însoți. 2) (deținuți) A ține sub escortă; a avea în pază pentru a împiedica să fugă. ~ un arestat. 3) (nave comerciale sau de transport) A proteja de atacul inamicului. /<fr. escorter

escortà v. a însoți spre a protege sau a supraveghea.

*escortéz v. tr. (fr. escorter). Întovărășesc pentru apărare saŭ supraveghere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

escórtă s. f., g.-d. art. escórtei; pl. escórte

escórtă s. f., g.-d. art. escórtei; pl. escórte

arată toate definițiile

Intrare: escortă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escortă
  • escorta
plural
  • escorte
  • escortele
genitiv-dativ singular
  • escorte
  • escortei
plural
  • escorte
  • escortelor
vocativ singular
plural
iscurtă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: escorta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • escorta
  • escortare
  • escortat
  • escortatu‑
  • escortând
  • escortându‑
singular plural
  • escortea
  • escortați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • escortez
(să)
  • escortez
  • escortam
  • escortai
  • escortasem
a II-a (tu)
  • escortezi
(să)
  • escortezi
  • escortai
  • escortași
  • escortaseși
a III-a (el, ea)
  • escortea
(să)
  • escorteze
  • escorta
  • escortă
  • escortase
plural I (noi)
  • escortăm
(să)
  • escortăm
  • escortam
  • escortarăm
  • escortaserăm
  • escortasem
a II-a (voi)
  • escortați
(să)
  • escortați
  • escortați
  • escortarăți
  • escortaserăți
  • escortaseți
a III-a (ei, ele)
  • escortea
(să)
  • escorteze
  • escortau
  • escorta
  • escortaseră
excorta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)