escaladare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) scaladare / Pl: (rar) ~dări / E: escalada] 1 (Îvr) Asalt al unei cetăți sau al unui alt loc fortificat, cu ajutorul scărilor Si: escaladat¹ (1), escaladă (1). 2 Trecere prin cățărare sau cu ajutorul altor mijloace peste un obstacol înalt Si: escaladat¹ (2), escaladă (2). 3 Ascensiune a unui loc înalt și abrupt Si: escaladat¹ (3), escaladă (3). 4 Strategie care constă în intensificarea acțiunilor militare Si: escaladat¹ (4), escaladă (4). 5 (Pex) Intensificare. corectat(ă)

ESCALADARE, escaladări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a escalada.

ESCALADARE s.f. Acțiunea de a escalada și rezultatul ei; trecere peste un obstacol. ♦ (p. ext.) Extindere treptată a unei acțiuni; tactica extinderii treptate a războiului, a acumulării de forțe. [< escalada].

escaladare s. f. Extindere, intensificare (a războiului, a înarmărilor) într-o anumită zonă ◊ „Escaladarea violenței în Irlanda de nord a fost calificată de șeful poliției locale drept «o tragedie umană și un afront adus conceptului de societate civilizată».” Sc. 15 VIII 75 p. 6 (din escalada; cf. engl. to escalate; V. Guțu Romalo C.G. 202, M. Gheorghiu în LR 2/68 p. 132, Graur C. 25 – atestare din 1967, L. Seche în LR 2/75 p. 176; DP; DEX, DN3)

ESCALADARE ~ări f. 1) v. A ESCALADA. 2) fig. Extindere treptată prin intensificarea unei acțiuni, a unui conflict. /v. a escalada

escalada [At: HELIADE, D. J. 16/14 / V: (înv) exc~, (îvr) scalada / Pzi: ~dez / E: fr escalader] 1 vt (Îvr; c. i. o cetate sau un alt loc fortificat) A asalta cu ajutorul scărilor. 2 vt A trece peste un obstacol înalt, cățărându-se sau folosind alte mijloace. 3-4 vtr (C. i. un loc înalt și abrupt) A urca. 5 vr (Fig; d. stări conflictuale) A se intensifica.

excalada v vz escalada

scalada v vz escalada

scaladare sf vz escaladare

ESCALADA, escaladez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări (peste un obstacol). Cei mai valizi ridică pe genunchi și coate coasta, escaladează groapa, se apropie de pîine și brînză, și se întorc cu sarcina lor acasă. ARGHEZI, P. T. 43. Marinarii... escaladară în salturi balustrada puntei, înarmați cu lopeți de barcă. BART, S. M. 91.

ESCALADA vb. I. tr. A sări, a trece peste un obstacol înalt, cățărîndu-se, folosind o scară. [< fr. escalader].

ESCALADA vb. tr. 1. a se cățăra pe un zid înalt, pe un obstacol, pe un munte. 2. a lua cu asalt. 3. (fig.) a înteți, a crește, a intensifica, a extinde treptat o acțiune, un conflict. (< fr. escalader)

A ESCALADA ~ez tranz. (obstacole înalte) A trece, cățărându-se sau folosind o scară. /<fr. escalader

*escaladéz v. tr. (fr. escalader, d. escalade, asalt cu scările, care vine d. it. scalata, d. scala, scară). Sar agățîndu-mă: a escalada un zid.

escaladare s. f., g.-d. art. escaladării; pl. escaladări

escaladare s. f., g.-d. art. escaladării; pl. escaladări

escaladare s. f., g.-d. art. escaladării; pl. escaladări

+escalada¹ (a ~) (a se agrava) vb., ind. prez. 3 escaladează, imperf. 3 pl. escaladau; conj. prez. 3 să escaladeze

escalada² (a ~) (a se cățăra) vb., ind. prez. 1 sg. escaladez, 3 escaladează; conj. prez. 1 sg. să escaladez, 3 să escaladeze

escalada (a ~) vb., ind. prez. 3 escaladează

escalada vb., ind. prez. 1 sg. escaladez, 3 sg. și pl. escaladează

escalada, escaladez v. t. (er., glum. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

ESCALADARE s. 1. suire, suiș, urcare. (~ Alpilor.) 2. sărire, sărit, trecere. (~ unui zid.)

ESCALADARE s. 1. suire, urcare. (~ Alpilor.) 2. sărire, sărit, trecere. (~ unui zid.)

ESCALADA vb. 1. a sui, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a sări, a trece. (~ un zid.)

ESCALADA vb. 1. a sui, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a sări, a trece. (~ un zid.)