2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

escaladare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) scaladare / Pl: (rar) ~dări / E: escalada] 1 (Îvr) Asalt al unei cetăți sau al unui alt loc fortificat, cu ajutorul scărilor Si: escaladat1 (1), escaladă (1). 2 Trecere prin cățărare sau cu ajutorul altor mijloace peste un obstacol înalt Si: escaladat1 (2), escaladă (2). 3 Ascensiune a unui loc înalt și abrupt Si: escaladat1 (3), escaladă (3). 4 Strategie care constă în intensificarea acțiunilor militare Si: escaladat1 (4), escaladă (4). 5 (Pex) Intensificare. corectată

ESCALADÁRE, escaladări, s. f. Acțiunea de a escalada și rezultatul ei; escaladă. ♦ Fig. Extindere treptată a unei acțiuni, a unui conflict etc.; escaladă. – V. escalada.

ESCALADÁRE, escaladări, s. f. Acțiunea de a escalada și rezultatul ei; escaladă. ♦ Fig. Extindere treptată a unei acțiuni, a unui conflict etc.; escaladă. – V. escalada.

ESCALADÁRE, escaladări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a escalada.

ESCALADÁRE s.f. Acțiunea de a escalada și rezultatul ei; trecere peste un obstacol. ♦ (p. ext.) Extindere treptată a unei acțiuni; tactica extinderii treptate a războiului, a acumulării de forțe. [< escalada].

escaladáre s. f. Extindere, intensificare (a războiului, a înarmărilor) într-o anumită zonă ◊ Escaladarea violenței în Irlanda de nord a fost calificată de șeful poliției locale drept «o tragedie umană și un afront adus conceptului de societate civilizată».” Sc. 15 VIII 75 p. 6 (din escalada; cf. engl. to escalate; V. Guțu Romalo C.G. 202, M. Gheorghiu în LR 2/68 p. 132, Graur C. 25 – atestare din 1967, L. Seche în LR 2/75 p. 176; DP; DEX, DN3)

ESCALADÁRE ~ări f. 1) v. A ESCALADA. 2) fig. Extindere treptată prin intensificarea unei acțiuni, a unui conflict. /v. a escalada

escalada [At: HELIADE, D. J. 16/14 / V: (înv) exc~, (îvr) scalada / Pzi: ~dez / E: fr escalader] 1 vt (Îvr; c. i. o cetate sau un alt loc fortificat) A asalta cu ajutorul scărilor. 2 vt A trece peste un obstacol înalt, cățărându-se sau folosind alte mijloace. 3-4 vtr (C. i. un loc înalt și abrupt) A urca. 5 vr (Fig; d. stări conflictuale) A se intensifica.

ESCALADÁ, escaladez, vb. I. Tranz. A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări peste un obstacol. – Din fr. escalader.

ESCALADÁ, escaladez, vb. I. Tranz. A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări peste un obstacol. – Din fr. escalader.

ESCALADÁ, escaladez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări (peste un obstacol). Cei mai valizi ridică pe genunchi și coate coasta, escaladează groapa, se apropie de pîine și brînză, și se întorc cu sarcina lor acasă. ARGHEZI, P. T. 43. Marinarii... escaladară în salturi balustrada puntei, înarmați cu lopeți de barcă. BART, S. M. 91.

ESCALADÁ vb. I. tr. A sări, a trece peste un obstacol înalt, cățărându-se, folosind o scară. [< fr. escalader].

ESCALADÁ vb. tr. 1. a se cățăra pe un zid înalt, pe un obstacol, pe un munte. 2. a lua cu asalt. 3. (fig.) a înteți, a crește, a intensifica, a extinde treptat o acțiune, un conflict. (< fr. escalader)

A ESCALADÁ ~éz tranz. (obstacole înalte) A trece, cățărându-se sau folosind o scară. /<fr. escalader

*escaladéz v. tr. (fr. escalader, d. escalade, asalt cu scările, care vine d. it. scalata, d. scala, scară). Sar agățîndu-mă: a escalada un zid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

escaladáre s. f., g.-d. art. escaladắrii; pl. escaladắri

escaladáre s. f., g.-d. art. escaladării; pl. escaladări

escaladá (a ~) vb., ind. prez. 3 escaladeáză

escaladá vb., ind. prez. 1 sg. escaladéz, 3 sg. și pl. escaladeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ESCALADÁRE s. 1. suire, suiș, urcare. (~ Alpilor.) 2. sărire, sărit, trecere. (~ unui zid.)

ESCALADARE s. 1. suire, urcare. (~ Alpilor.) 2. sărire, sărit, trecere. (~ unui zid.)

arată toate definițiile

Intrare: escaladare
escaladare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escaladare
  • escaladarea
plural
  • escaladări
  • escaladările
genitiv-dativ singular
  • escaladări
  • escaladării
plural
  • escaladări
  • escaladărilor
vocativ singular
plural
Intrare: escalada
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • escalada
  • escaladare
  • escaladat
  • escaladatu‑
  • escaladând
  • escaladându‑
singular plural
  • escaladea
  • escaladați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • escaladez
(să)
  • escaladez
  • escaladam
  • escaladai
  • escaladasem
a II-a (tu)
  • escaladezi
(să)
  • escaladezi
  • escaladai
  • escaladași
  • escaladaseși
a III-a (el, ea)
  • escaladea
(să)
  • escaladeze
  • escalada
  • escaladă
  • escaladase
plural I (noi)
  • escaladăm
(să)
  • escaladăm
  • escaladam
  • escaladarăm
  • escaladaserăm
  • escaladasem
a II-a (voi)
  • escaladați
(să)
  • escaladați
  • escaladați
  • escaladarăți
  • escaladaserăți
  • escaladaseți
a III-a (ei, ele)
  • escaladea
(să)
  • escaladeze
  • escaladau
  • escalada
  • escaladaseră
excalada
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)