2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ESCALADÁRE, escaladări, s. f. Acțiunea de a escalada și rezultatul ei; escaladă. ♦ Fig. Extindere treptată a unei acțiuni, a unui conflict etc.; escaladă. – V. escalada.

ESCALADÁRE, escaladări, s. f. Acțiunea de a escalada și rezultatul ei; escaladă. ♦ Fig. Extindere treptată a unei acțiuni, a unui conflict etc.; escaladă. – V. escalada.

ESCALADÁRE, escaladări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a escalada.

escaladáre s. f., g.-d. art. escaladắrii; pl. escaladắri

escaladáre s. f., g.-d. art. escaladării; pl. escaladări

ESCALADÁRE s. 1. suire, suiș, urcare. (~ Alpilor.) 2. sărire, sărit, trecere. (~ unui zid.)

ESCALADÁRE s.f. Acțiunea de a escalada și rezultatul ei; trecere peste un obstacol. ♦ (p. ext.) Extindere treptată a unei acțiuni; tactica extinderii treptate a războiului, a acumulării de forțe. [< escalada].

ESCALADÁRE ~ări f. 1) v. A ESCALADA. 2) fig. Extindere treptată prin intensificarea unei acțiuni, a unui conflict. /v. a escalada

ESCALADÁ, escaladez, vb. I. Tranz. A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări peste un obstacol. – Din fr. escalader.

ESCALADÁ, escaladez, vb. I. Tranz. A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări peste un obstacol. – Din fr. escalader.

ESCALADÁ, escaladez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări (peste un obstacol). Cei mai valizi ridică pe genunchi și coate coasta, escaladează groapa, se apropie de pîine și brînză, și se întorc cu sarcina lor acasă. ARGHEZI, P. T. 43. Marinarii... escaladară în salturi balustrada puntei, înarmați cu lopeți de barcă. BART, S. M. 91.

escaladá (a ~) vb., ind. prez. 3 escaladeáză

escaladá vb., ind. prez. 1 sg. escaladéz, 3 sg. și pl. escaladeáză

ESCALADÁ vb. 1. a sui, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a sări, a trece. (~ un zid.)

ESCALADÁ vb. I. tr. A sări, a trece peste un obstacol înalt, cățărându-se, folosind o scară. [< fr. escalader].

ESCALADÁ vb. tr. 1. a se cățăra pe un zid înalt, pe un obstacol, pe un munte. 2. a lua cu asalt. 3. (fig.) a înteți, a crește, a intensifica, a extinde treptat o acțiune, un conflict. (< fr. escaleder)

A ESCALADÁ ~éz tranz. (obstacole înalte) A trece, cățărându-se sau folosind o scară. /<fr. escalader

*escaladéz v. tr. (fr. escalader, d. escalade, asalt cu scările, care vine d. it. scalata, d. scala, scară). Sar agățîndu-mă: a escalada un zid.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ESCALADÁRE s. 1. suire, urcare. (~ Alpilor.) 2. sărire, sărit, trecere. (~ unui zid.)

escaladáre s.f. Extindere, intensificare (a războiului, a înarmărilor) într-o anumită zonă ◊ Escaladarea violenței în Irlanda de nord a fost calificată de șeful poliției locale drept «o tragedie umană și un afront adus conceptului de societate civilizată».” Sc. 15 VIII 75 p. 6 (din escalada; cf. engl. to escalate; V. Guțu Romalo C.G. 202, M. Gheorghiu în LR 2/68 p. 132, Graur C. 25 – atestare din 1967, L. Seche în LR 2/75 p. 176; DP; DEX, DN3)

Intrare: escalada
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) escalada escaladare escaladat escaladând singular plural
escaladea escaladați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) escaladez (să) escaladez escaladam escaladai escaladasem
a II-a (tu) escaladezi (să) escaladezi escaladai escaladași escaladaseși
a III-a (el, ea) escaladea (să) escaladeze escalada escaladă escaladase
plural I (noi) escaladăm (să) escaladăm escaladam escaladarăm escaladaserăm, escaladasem*
a II-a (voi) escaladați (să) escaladați escaladați escaladarăți escaladaserăți, escaladaseți*
a III-a (ei, ele) escaladea (să) escaladeze escaladau escalada escaladaseră
Intrare: escaladare
escaladare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular escaladare escaladarea
plural escaladări escaladările
genitiv-dativ singular escaladări escaladării
plural escaladări escaladărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)