2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eru sf vz ierugă

ieru sf [At: I. IONESCU, M. 393 / V: ~rog sn, ir~ / S și: (înv) e~ / Pl: ~ugi / E: rs яруга] 1 Canal prin care se abate apa la moară. 2 Loc unde se strânge apa care cade de pe roata morii. 3 (Reg) Braț secat al unei ape. 4 (Reg) Izvor latent. 5 Pârâu mai mare. 6 (Reg; îf ~rog) Șanț făcut prin holde ca să se scurgă apa.

IERÚGĂ, ierugi, s. f. (Regional) Canal prin care se abate apa la moară; locul unde se strînge apa care cade de pe roata morii; iaz. (Atestat în forma irugă) S-a oprit trudita moară, Doarme apa la irugă, Răzimat pe coate-adoarme Un cioban întins pe glugă. GOGA, P. 65. - Variantă: irugă s. f.

IRÚGĂ s. f. v. ierugă.

IRÚGĂ s. f. v. ierugă.

ĭerúgă f., pl. ĭ (sîrb. járuga, rut. rus. ĭarúga, d. vsl. ĭarŭ, bg. ĭar, turc. ĭar, mal rîpos. Cp. și cu viroagă). Banat, Trans. Maram. Mold. Braț de rîŭ, canal de moară. – Și irugă: toată vara copiiĭ alergaŭ supt lumina sălciilor de la irugă (V. Cĭoflec, VR. 2, 12), irugile roase ape (Ghib. Sur. XVII, III). V. zătoacă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ierúgă (pop.) s. f., g.-d. art. ierúgii; pl. ierúgi

ierúgă s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ierúgii; pl. ierúgi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ierúgă (ierúgi), s. f. – Canal, jgheab de moară. – Var. (v)irugă, (v)iroagă. Sb., rut., rus. jaruga (DAR; Conev 38), cuvinte ce par să provină din tc. yarik. Dublet al lui ierec, s. n. (șanț, canal de irigație), care provine direct din tc., cf. rus. erik, și poate de la iar, s. n. (braț al unui rîu care a secat), din tc. sau bg. jar, și de la iarc, s. n. (Banat, șanț), din sb. jarak.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

i(e)rúgă, i(e)rúgi, s.f. (reg.) 1. braț de râu ce duce apa la moară; iazul morii, gârla morii. 2. canal sau pârâu ce duce apa din mlaștini și din bălți în Dunăre; ierec.

ierúgă, ierugi, s.f. – (reg.) 1. Canal, jgheab la moară (Odobescu, 1973). 2. Teren mlăștinos, un fel de vâlcea, fără scurgere (D. Pop, 1978). 3. Râpă. ♦ (top.) Ierugă, fânațe în Rozavlea și Slătioara (Vișovan, 2005). Toponim frecvent și în satele din zona Codru. – Din sb., ucr., rus. jaruga (Scriban; DA, Conev, cf. DER; MDA) < vsl. jarǔ (Scriban); din s. dial. ier „iarbă de slabă calitate” (Vișovan, 2002).

ierúgă, -i, s.f. – 1. Canal, jgheab la moară (Odobescu 1973). 2. Teren mlăștinos, un fel de vâlcea, fără scurgere (D. Pop 1978). 3. Râpă. Toponim frecvent în satele din zona Codru. – Sb., ucr., rus. jaruga (DA cf. DER); Din s. dial. ier „iarbă de slabă calitate” (Vișovan 2002).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ERUGĂ, olt., vecin, (17 B IV 511), < subst. ierugă (canal).

Intrare: Erugă
Erugă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Erugă
Intrare: ierugă
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ieru
  • ieruga
plural
  • ierugi
  • ierugile
genitiv-dativ singular
  • ierugi
  • ierugii
plural
  • ierugi
  • ierugilor
vocativ singular
plural
erugă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iru
  • iruga
plural
  • irugi
  • irugile
genitiv-dativ singular
  • irugi
  • irugii
plural
  • irugi
  • irugilor
vocativ singular
plural
ierog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

ierugă erugă ierog irugă

  • 1. regional Canal prin care se abate apa la moară; locul unde se strânge apa care cade de pe roata morii.
    surse: DLRLC sinonime: iaz un exemplu
    exemple
    • S-a oprit trudita moară, Doarme apa la irugă, Răzimat pe coate-adoarme Un cioban întins pe glugă. GOGA, P. 65.
      surse: DLRLC

etimologie: