ierugă sf [At: I. IONESCU, M. 393 / V: ~rog sn, ir~ / S și: (înv) e~ / Pl: ~ugi / E: rs яруга] 1 Canal prin care se abate apa la moară. 2 Loc unde se strânge apa care cade de pe roata morii. 3 (Reg) Braț secat al unei ape. 4 (Reg) Izvor latent. 5 Pârâu mai mare. 6 (Reg; îf ~rog) Șanț făcut prin holde ca să se scurgă apa.