15 definiții pentru erudit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ERUDÍT, -Ă, erudiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ♦ (Despre opere științifice) Care conține cunoștințe vaste și aprofundate. – Din fr. érudit, lat. eruditus.

erudit, ~ă [At: HELIADE, O. II, 412 / Pl: ~iți, ~e / E: fr érudit, lat eruditus] 1-2 smf, a (Persoană) care are cunoștințe vaste într-unul sau în mai multe domenii ale cunoașterii, în urma unor studii aprofundate și îndelungate Si: cărturar, doct, învățat, savant. 3 a (D. opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate.

ERUDÍT, -Ă, erudiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ♦ (Despre opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate. – Din fr. érudit, lat. eruditus.

ERUDÍT, -Ă, erudiți, -te, adj. (Despre persoane) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste căpătate în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ◊ (Substantivat) Vă dați seama că tot progresul, cît e, s-a realizat la noi prin cîțiva mari cărturari? întrebă, tulburat, Bălcescu. Datorăm nespus acelui mare erudit, stolnicul Constantin Cantacuzino. CAMIL PETRESCU, O. I 308. ♦ (Despre opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate. O lucrare erudită.O lungă controversă în care filologia are să se amestece cu istoria naturală și să facă un talmeș-balmeș precît se va putea mai doct și mai erudit. ODOBESCU, S. III 24.

ERUDÍT, -Ă adj. Cu cunoștințe vaste; învățat, savant. ♦ (Despre opere științifice) Care arată erudiție, cunoștințe multe și profunde. [Cf. fr. érudit, lat. eruditus – cioplit, instruit].

ERUDÍT, -Ă adj. (și s.) care posedă cunoștințe vaste; învățat, savant. ◊ (despre opere științifice) care dovedește erudiție. (< fr. érudit, lat. eruditus)

ERUDÍT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (despre persoane) Care posedă erudiție; doct; savant. 2) (despre lucrări științifice) Care denotă erudiție. /<fr. érudit, lat. eruditus

*erudít, -ă adj. (lat. e-rudítus, d. ex, din, și rudis, aspru, necĭoplit). Învățat, doct, savant: om erudit, carte erudită.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

erudit adj. m., pl. erudiți; f. erudi, pl. erudite

erudit adj. m., pl. erudiți; f. erudită, pl. erudite

erudít adj. m., pl. erudíți; f. sg. erudítă, pl. erudíte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ERUDÍT adj., s. 1. adj. v. învățat. 2. s. v. învățat.

ERUDIT adj., s. 1. adj. citit, învățat, savant, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) știut, (înv. și reg.) pricopsit, știutor. (Un tînăr ~.) 2. s. cărturar, învățat, savant, (înv.) diac, (grecism înv.) sofologiotatos. (Un ~ celebru.)

Erudit ≠ ignorant, mărginit, redus

Intrare: erudit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erudit
  • eruditul
  • eruditu‑
  • erudi
  • erudita
plural
  • erudiți
  • erudiții
  • erudite
  • eruditele
genitiv-dativ singular
  • erudit
  • eruditului
  • erudite
  • eruditei
plural
  • erudiți
  • erudiților
  • erudite
  • eruditelor
vocativ singular
  • eruditule
  • erudite
  • erudi
  • erudito
plural
  • erudiților
  • eruditelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

erudit, erudiadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vă dați seama că tot progresul, cît e, s-a realizat la noi prin cîțiva mari cărturari? întrebă, tulburat, Bălcescu. Datorăm nespus acelui mare erudit, stolnicul Constantin Cantacuzino. CAMIL PETRESCU, O. I 308. DLRLC
    • 1.1. (Despre opere științifice) Care conține cunoștințe vaste și aprofundate. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote O lucrare erudită. DLRLC
      • format_quote O lungă controversă în care filologia are să se amestece cu istoria naturală și să facă un talmeș-balmeș precît se va putea mai doct și mai erudit. ODOBESCU, S. III 24. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.