14 definiții pentru doct


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOCT, -Ă, docți, -te, adj. Învățat, erudit, savant. – Din fr. docte, lat. doctus.

doct, ~ă a, av, s [At: HELIADE, PARALELISM, I, 44/10 / Pl: ~cți, ~e / E: fr docte, lat doctus] 1-3 (Uneori irn; d. oameni și manifestările lor) Erudit (1).

DOCT, -Ă, docți, -te, adj. (Adesea ir.) Învățat, erudit, savant. – Din fr. docte, lat. doctus.

DOCT, -Ă, docți, -te, adj. (Uneori cu nuanță de ironie) Plin de erudiție; învățat, erudit. Discursul... mi s-a părut mult prea doct. ODOBESCU, S. II 309.

DOCT, -Ă adj. (Uneori ironic) Învățat, savant, erudit. [Cf. fr. docte, lat. doctus].

DOCT, -Ă adj. învățat, savant, erudit. (< fr. docte, lat. doctus)

DOCT ~tă (~ți, ~te) Care posedă cunoștințe vaste și temeinice; cu orizont larg; erudit; savant. /<fr. docte, lat. doctus

* doct, -ă adj. (lat. doctus, d. docére, a învăța, a instrui. V. docent). Învățat, erudit: om doct, societate doctă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

doct adj. m., pl. docți; f. dóctă, pl. dócte

doct adj. m., pl. docți; f. sg. dóctă, pl. dócte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOCT adj. v. citit, erudit, învățat, savant.

doct adj. v. CITIT. ERUDIT. ÎNVĂȚAT. SAVANT.

Intrare: doct
doct adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doct
  • doctul
  • doctu‑
  • doctă
  • docta
plural
  • docți
  • docții
  • docte
  • doctele
genitiv-dativ singular
  • doct
  • doctului
  • docte
  • doctei
plural
  • docți
  • docților
  • docte
  • doctelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

doct

etimologie: