2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

erijat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: erija] 1 Erijare (1). 2 (Înv) Întemeiere. 3-6 Erijare (3-6).

erijat2, ~ă a [At: REBREANU, R. I, 262 / Pl: ~ați, ~e / E: erija] 1 (Înv; d. statui, monumente etc.) Așezat în poziție verticală. 2 (Înv; d. așezăminte, instituții) Întemeiat. 3 (Înv; de obicei urmat de pp „în”) Ridicat la o condiție superioară. 4 (D. roluri, funcții, situații) Atribuit. 5 (D. poziții profesionale, sociale etc.) Autoatribuit. 6 Care vrea să treacă drept...

ERIJÁT, -Ă, erijați, -te, adj. (Despre oameni; urmat de determinări introduse prin prep. „în”) Care își atribuie fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, care se dă drept..., care vrea să treacă drept... – V. erija.

ERIJÁT, -Ă, erijați, -te, adj. (Despre oameni; urmat de determinări introduse prin prep. „în”) Care își atribuie fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, care se dă drept..., care vrea să treacă drept... – V. erija.

erija [At: COSTINESCU / V: (iuz) erige / Pzi: ~jez / E: fr ériger] 1 vt (înv; c. i. statui, monumente etc.) A așeza în poziție verticală. 2 vt (Înv; c. i. un așezământ, o instituție etc.) A întemeia. 3 vt (Înv; de obicei urmat de determinări introduse prin pp „în”) A ridica la o condiție superioară. 4 vr (Urmat de determinări introduse prin pp „în”) A-și atribui, fără nici un drept, un rol, o funcție sau o situație care conferă autoritate. 5 vr A se da drept... 6 vr A vrea să treacă drept...

ERIJÁ, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... – Din fr. ériger.

ERIJÁ, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... – Din fr. ériger.

ERIJÁ, erijez, vb. I. Refl. (Franțuzism; urmat de determinări introduse prin prep. «în») A-și atribui fără nici un drept un rol, o situație, care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... A se erija în conducător.

ERIJÁ vb. I. refl. A-și aroga ilegal o autoritate, un rol etc., a se da drept... [P.i. 3,6 -jează, ger. -jind. / < fr. ériger, cf. it., lat. erigere – a înălța].

ERIJÁ vb. refl. a-și aroga ilegal o autoritate, un rol, a se da drept... (< fr. ériger)

A SE ERIJÁ mă ~éz intranz. A-și atribui fără nici un drept un rol sau o situație care conferă autoritate. ~ în rol moralist. /<fr. ériger

erige (refl.) v. a-și atribui o autoritate pe nedrept: a se erige în reformator.

*eríg, a eríge (lat. é-rigo, e-rigere, a rîdica. P. lipsa participiuluĭ, cp. cu corig și dirig) și erijez v. tr. (fr. ériger). Rîdic, înalț: a erija o statuă. Instituĭ, creez: a erija un tribunal. Rîdic în rang: a erija un sat la rangu de oraș. V. refl. Îmĭ ĭaŭ rolu de: a te erija în (fr. en) moralizator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!erijá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se erijeáză, 1 pl. ne erijắm; conj. prez. 3 să se erijéze; ger. erijấndu-se

eríge vb., ind. prez. 1 sg. erig, 3 sg. și pl. erígă[1]

  1. 3 sg. erige, 3 pl. erig Octavian Mocanu

erijá vb., ind. prez. 1 sg. erijéz, 3 sg. și pl. erijeáză, 1 pl. erijăm; conj. prez. 3 sg. și pl. erijéze; ger. erijând

erija (ind. prez. 3 sg. și pl. erijează, 1 pl. erijăm, ger. erijînd)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

erijá (erijéz, eriját), vb. – A ridica, a înălța. – Var. (înv.) erige. Fr. ériger. Pentru var. cf. dubletele corija-corije, dirija-dirije, etc.

Intrare: erijat
erijat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erijat
  • erijatul
  • erijatu‑
  • erija
  • erijata
plural
  • erijați
  • erijații
  • erijate
  • erijatele
genitiv-dativ singular
  • erijat
  • erijatului
  • erijate
  • erijatei
plural
  • erijați
  • erijaților
  • erijate
  • erijatelor
vocativ singular
plural
Intrare: erija
verb (V203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • erija
  • erijare
  • erijat
  • erijatu‑
  • erijând
  • erijându‑
singular plural
  • erijea
  • erijați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • erijez
(să)
  • erijez
  • erijam
  • erijai
  • erijasem
a II-a (tu)
  • erijezi
(să)
  • erijezi
  • erijai
  • erijași
  • erijaseși
a III-a (el, ea)
  • erijea
(să)
  • erijeze
  • erija
  • erijă
  • erijase
plural I (noi)
  • erijăm
(să)
  • erijăm
  • erijam
  • erijarăm
  • erijaserăm
  • erijasem
a II-a (voi)
  • erijați
(să)
  • erijați
  • erijați
  • erijarăți
  • erijaserăți
  • erijaseți
a III-a (ei, ele)
  • erijea
(să)
  • erijeze
  • erijau
  • erija
  • erijaseră
verb (V664)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • erige
  • erigere
  • erigând
  • erigându‑
singular plural
  • erige
  • erigeți
  • erigeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • erig
(să)
  • erig
  • erigeam
a II-a (tu)
  • erigi
(să)
  • erigi
  • erigeai
a III-a (el, ea)
  • erige
(să)
  • eri
  • erigea
plural I (noi)
  • erigem
(să)
  • erigem
  • erigeam
a II-a (voi)
  • erigeți
(să)
  • erigeți
  • erigeați
a III-a (ei, ele)
  • erig
(să)
  • eri
  • erigeau
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)