3 definiții pentru erijat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ERIJAT, -Ă, erijați, -te, adj. (Despre oameni; urmat de determinări introduse prin prep. „în”) Care își atribuie fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, care se dă drept..., care vrea să treacă drept... – V. erija.
ERIJAT, -Ă, erijați, -te, adj. (Despre oameni; urmat de determinări introduse prin prep. „în”) Care își atribuie fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, care se dă drept..., care vrea să treacă drept... – V. erija.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
erijat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: erija] 1 Erijare (1). 2 (Înv) Întemeiere. 3-6 Erijare (3-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
erijat2, ~ă a [At: REBREANU, R. I, 262 / Pl: ~ați, ~e / E: erija] 1 (Înv; d. statui, monumente etc.) Așezat în poziție verticală. 2 (Înv; d. așezăminte, instituții) Întemeiat. 3 (Înv; de obicei urmat de pp „în”) Ridicat la o condiție superioară. 4 (D. roluri, funcții, situații) Atribuit. 5 (D. poziții profesionale, sociale etc.) Autoatribuit. 6 Care vrea să treacă drept...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
erijat, erijatăadjectiv
- 1. (Despre oameni; urmat de determinări introduse prin prepoziție „în”) Care își atribuie fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, care se dă drept..., care vrea să treacă drept... DEX '98 DEX '09
etimologie:
- erija DEX '98 DEX '09