2 intrări

13 definiții

ERÉTIC, -Ă, eretici, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Adept, susținător, propovăduitor al unei erezii. – Din sl. eretikŭ.

ERÉTIC, -Ă, eretici, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Adept, susținător, propovăduitor al unei erezii. – Din sl. eretikŭ.

ERÉTIC, -Ă, eretici, -e, s. m. și f. Adept, susținător, propovăduitor al unei erezii. ◊ (Adjectival) Doctrină eretică.

erétic s. m., pl. erétici

erétic s. m., pl. erétici

ERÉTIC s., adj. (BIS.) schismatic, (pop.) necredincios, păgân, (înv. și reg.) spurcat.

ERÉTIC, -Ă adj. Referitor la o erezie, cu caracter de erezie. // s.m. și f. Adept, propovăduitor al unei erezii. [Cf. fr. hérétique, it. eretico, gr. hairetikos].

ERÉTIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al unei erezii. /<fr. hérétique, lat. haeretikos

ERÉTIC1 ~că (~ci, ~ce) Care propovăduiește sau susține o erezie. /<fr. hérétique, lat. haeretikos

eretic a. ce ține de erezie: propozițiune eretică. ║ m. cel ce profesează o erezie.

*erétic, -ă adj. (vgr. ῾airetikós). Eterodox, de erezie: gîndire eretică. Subst. Adept al uneĭ ereziĭ. Eretíc și iritíc s. (vsl. ĭeretikŭ, rus. eretík, după ngr. Cp. cu singlitíc). Pop. Erétic, nelegĭuit. V. proclet.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ERÉTIC s., adj. (BIS.) schismatic, (pop.) necredinciós, păgî́n, (înv. și reg.) spurcát.

-ERETIC „care stimulează, care mărește”. ◊ gr. airetikos „care ațîță, care excită” > fr. -érétique > rom. -eretic.

Intrare: eretic (pref.)
eretic (pref.)
sufix (I7-S)
Intrare: eretic (subst.)
eretic (subst.) substantiv masculin
substantiv masculin și feminin (MF10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eretic ereticul eretică eretica
plural eretici ereticii eretice ereticele
genitiv-dativ singular eretic ereticului eretice ereticei
plural eretici ereticilor eretice ereticelor
vocativ singular
plural