eretic, ~ă [At: CORESI, EV. 36 / V: (înv) eri~, iri~, here~, (îvr) retic^[1] / A: (înv) ~tic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr hérétique, lat haereticus, -a, -um, ngr αἱρετικος, vsl єрєтикъ] 1-2 smf, a (Persoană) care este adept(a) unei erezii. 3-4 smf, a (Persoană) care susține sau propovăduiește o erezie. 5 a (D. doctrine, scrieri religioase) Care aparține unei erezii Si: (înv) eretical (1). 6 a (D. doctrine, scrieri religioase) Referitor la o erezie Si: (înv) eretical (2). 7 a (D. doctrine, scrieri religioase) Specific unei erezii Si: (înv) eretical (3). 8 a (D. doctrine, scrieri religioase) De erezie Si: (înv) eretical (4). 9 sm (Înv) Nume dat de catolici ortodocșilor. 10 sm (Înv) Nume dat catolicilor de către ortodocși. 11 (Îvr; pex) Care nu ține seama de ordinea stabilită. 12 a (Îvr; pex) Care nu respectă legea. 13 sm Păgân. 14 smf Pex) Turc. 15-16 sm, a (Rar) (Persoană) care nesocotește sau se îndoiește de credința creștină. 17-18 sm, a (Îvp) (Om) nelegiuit Si: infam, ticălos. 19-20 sm, a (Persoană) care susține o opinie contrară ideilor unanim admise Si: disident, nonconformist. 21 a (Rar; d. stil) Care nu se conformează normelor. corectat(ă)