opțiuni

10 definiții pentru erbacee


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ERBACÉE, erbacee, adj., s. f. (Plantă) care are tulpina subțire, fragedă, moale și apoasă, de obicei verde. – Din fr. herbacé, lat. herbaceus.

ERBACÉE, erbacee, adj., s. f. (Plantă) care are tulpina subțire, fragedă, moale și apoasă, de obicei verde. – Din fr. herbacé, lat. herbaceus.

ERBACÉE, erbacee, adj. f. (Bot.; despre plante) Care are tulpina fragedă, moale și apoasă, adesea verde; ierbos. Trifoiul este o plantă erbacee.

ERBACÉE adj., s.f. (Plantă) cu tulpina fragedă, moale (ca iarba). [Pron. -ce-e, pl.invar. / < fr. herbacé, cf. lat. herba – iarbă].

ERBACÉE adj., s. f. (plantă) cu tulpina subține, nelignificată, cu aspect de iarbă. (< fr. herbacé, lat. herbaceus)

ERBACÉE ~ adj. (despre plante) Care are tulpina subțire, fragedă, moale (ca iarba) și, de obicei, verde; ierbos. [Sil. er-ba-ce-e] /<fr. herbacé, lat. herbaceus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

erbacée adj. f., s. f., pl. erbacée

erbacée adj. f., s. f., pl. erbacée

erbacee


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ERBACÉE adj. ierbos. (Plantă ~.)

ERBACEE adj. ierbos. (Plantă ~.)

Intrare: erbacee
adjectiv feminin (AF142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erbacee
  • erbaceea
plural
  • erbacee
  • erbaceele
genitiv-dativ singular
  • erbacee
  • erbaceei
plural
  • erbacee
  • erbaceelor
vocativ singular —
plural —

erbacee

  • 1. (Plantă) care are tulpina subțire, fragedă, moale și apoasă, de obicei verde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ierbos un exemplu
    exemple
    • Trifoiul este o plantă erbacee.
      surse: DLRLC

etimologie: