2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ERBACÉE, erbacee, adj., s. f. (Plantă) care are tulpina subțire, fragedă, moale și apoasă, de obicei verde. – Din fr. herbacé, lat. herbaceus.

ERBACÉE, erbacee, adj., s. f. (Plantă) care are tulpina subțire, fragedă, moale și apoasă, de obicei verde. – Din fr. herbacé, lat. herbaceus.

ERBACÉE, erbacee, adj. f. (Bot.; despre plante) Care are tulpina fragedă, moale și apoasă, adesea verde; ierbos. Trifoiul este o plantă erbacee.

ERBACÉE adj., s.f. (Plantă) cu tulpina fragedă, moale (ca iarba). [Pron. -ce-e, pl.invar. / < fr. herbacé, cf. lat. herba – iarbă].

ERBACÉE adj., s. f. (plantă) cu tulpina subține, nelignificată, cu aspect de iarbă. (< fr. herbacé, lat. herbaceus)

ERBACÉE ~ adj. (despre plante) Care are tulpina subțire, fragedă, moale (ca iarba) și, de obicei, verde; ierbos. [Sil. er-ba-ce-e] /<fr. herbacé, lat. herbaceus

erbaceu, ~ee [At: LM / V: (înv) ~aciu, ier~ / Pl: ~cei, ~cee / E: fr herbacé, lat herbaceus] 1 a (D. plante) Care are natura și consistența ierbii Si: ierbos. 2-3 smf, a (Șîs plantă ~ee) (Plantă) care este anuală sau vivace, cu tulpina moale și fragedă, de obicei verde. 4 sf (Lpl) Familie a plantelor anuale sau vivace, cu tulpina moale și fragedă, de obicei verde.

erbaceu a. se zice de plantele al căror cotor e fraged și piere pe fiecare an.

*erbacéŭ, -,ee adj. (lat. herbáceus). Bot. Se zice despre plantele al căror cotor e moale și pĭere în fie care an, în opoz. cu lemnos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

erbacee adj. f., s. f., pl. erbacee

erbacée adj. f., s. f., pl. erbacée

!erbaceu (rar) adj. m., pl. erbacei; f. sg. și pl. erbacee corectată

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ERBACÉE adj. ierbos. (Plantă ~.)

Intrare: erbacee
adjectiv feminin (AF142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erbacee
  • erbaceea
plural
  • erbacee
  • erbaceele
genitiv-dativ singular
  • erbacee
  • erbaceei
plural
  • erbacee
  • erbaceelor
vocativ singular
plural
Intrare: erbaceu
erbaceu adjectiv
adjectiv (A103)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erbaceu
  • erbaceul
  • erbacee
  • erbaceea
plural
  • erbacei
  • erbaceii
  • erbacee
  • erbaceele
genitiv-dativ singular
  • erbaceu
  • erbaceului
  • erbacee
  • erbaceei
plural
  • erbacei
  • erbaceilor
  • erbacee
  • erbaceelor
vocativ singular
plural
erbaciu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erbaciu
  • erbaciul
  • erbacie
  • erbacia
plural
  • erbacii
  • erbaciii
  • erbacii
  • erbaciile
genitiv-dativ singular
  • erbaciu
  • erbaciului
  • erbacii
  • erbaciei
plural
  • erbacii
  • erbaciilor
  • erbacii
  • erbaciilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

erbacee, erbaceeadjectiv feminin, substantiv feminin

  • 1. (Plantă) care are tulpina subțire, fragedă, moale și apoasă, de obicei verde. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ierbos
    • format_quote Trifoiul este o plantă erbacee. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.