10 definiții pentru erbacee

ERBACÉE, erbacee, adj., s. f. (Plantă) care are tulpina subțire, fragedă, moale și apoasă, de obicei verde. – Din fr. herbacé, lat. herbaceus.

ERBACÉE, erbacee, adj., s. f. (Plantă) care are tulpina subțire, fragedă, moale și apoasă, de obicei verde. – Din fr. herbacé, lat. herbaceus.

ERBACÉE, erbacee, adj. f. (Bot.; despre plante) Care are tulpina fragedă, moale și apoasă, adesea verde; ierbos. Trifoiul este o plantă erbacee.

erbacée adj. f., s. f., pl. erbacée

ERBACÉE adj. ierbos. (Plantă ~.)

ERBACÉE adj., s.f. (Plantă) cu tulpina fragedă, moale (ca iarba). [Pron. -ce-e, pl.invar. / < fr. herbacé, cf. lat. herba – iarbă].

ERBACÉE adj., s. f. (plantă) cu tulpina subține, nelignificată, cu aspect de iarbă. (< fr. herbacé, lat. herbaceus)

ERBACÉE ~ adj. (despre plante) Care are tulpina subțire, fragedă, moale (ca iarba) și, de obicei, verde; ierbos. [Sil. er-ba-ce-e] /<fr. herbacé, lat. herbaceus


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

erbacée adj. f., s. f., pl. erbacée

ERBACEE adj. ierbos. (Plantă ~.)

Intrare: erbacee
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erbacee
  • erbaceea
plural
  • erbacee
  • erbaceele
genitiv-dativ singular
  • erbacee
  • erbaceei
plural
  • erbacee
  • erbaceelor
vocativ singular
plural