3 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

er av, c vz iar2

ÉRBIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu. – Din fr. erbium, germ. Erbium.

ÉRBIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu. – Din fr. erbium, germ. Erbium.

erbiu sn [At: DEX / E: fr erbium, ger Erbium] Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu.

ÉRBIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -biu. / < fr. erbium].

ÉRBIU s. n. element din grupa lantanidelor. (< fr. erbium, germ. Erbium)

-ÓR2, -éză, -íță, /-ér, -éră, -íță elem. „nume de agent”, „practicant al unei meserii”. v. -ar2. (< fr. -eur, -euse)

*érbiŭ n. Chim. Un corp care pare a nu fi simplu, cum se credea. E bivalent și are o greutate atomică de 169.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

erbiu [biu pron. bĭu] s. n., art. erbiul; simb. Er

érbiu s. n. [-biu pron. -bĭu], art. érbiul; simb. Er

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÉRBIU (< fr. {i}; {s} localit. Yterby) s. n. Element chimic (Er; nr. at. 68, m. at. 167,26) din grupa lantanoidelor; metal alb-argintiu (d 9,045, p. t. 522°C, p. f. 2.510 °C); intră în componența aliajelor magnetice cu fier, cobalt, nichel. A fost descoperit de chimistul și medicul suedez C.G. Mosander (1843).

Intrare: er
er
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: erbiu
  • pronunție: -bĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erbiu
  • erbiul
  • erbiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • erbiu
  • erbiului
plural
vocativ singular
plural
Er simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Er
Intrare: or / iță / er(ă) / eză (suf.)
sufix (I7-S)
  • or
eză
sufix (I7-S)
  • e
er2 (suf.)
sufix (I7-S)
  • er
iță2 (suf.)
sufix (I7-S)
  • iță
sufix (I7-S)
  • e
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

erbiusubstantiv neutru

  • 1. Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu. DEX '09 DEX '98 DN
  • comentariu simbol Er DOOM 2
etimologie:

orsufix

  • 1. Element de compunere având sensul de „nume de agent”, „practicant al unei meserii”. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.