6 definiții pentru or / iță / er(ă) / eză (suf.) er eră eză iță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

-ÓR2, -éză, -íță, /-ér, -éră, -íță elem. „nume de agent”, „practicant al unei meserii”. v. -ar2. (< fr. -eur, -euse)

-ÉR2, -ÉRĂ/-ÍȚĂ elem. or2.

Intrare: or / iță / er(ă) / eză (suf.)
sufix (I7-S)
  • or
eză
sufix (I7-S)
  • e
er2 (suf.)
sufix (I7-S)
  • er
iță2 (suf.)
sufix (I7-S)
  • iță
eră2 (suf.)
sufix (I7-S)
  • e

or / iță / er(ă) / eză (suf.) er eră eză iță

  • 1. Element de compunere având sensul de „nume de agent”, „practicant al unei meserii”.
    surse: MDN '00

etimologie: