6 definiții pentru or (suf.) er eră eză iță

-ÉR2, -ÉRĂ/-ÍȚĂ elem. or2.

-ÓR2, -éză, -íță, /-ér, -éră, -íță elem. „nume de agent”, „practicant al unei meserii”. v. -ar2. (< fr. -eur, -euse)

or (suf.) er eră eză iță

  • 1. Element de compunere având sensul de „nume de agent”, „practicant al unei meserii”.
    surse: MDN '00

etimologie: