10 definiții pentru erbiu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ERBIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu. – Din fr. erbium, germ. Erbium.

ERBIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu. – Din fr. erbium, germ. Erbium.

erbiu sn [At: DEX / E: fr erbium, ger Erbium] Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu.

ERBIU s.n. Element din familia pămînturilor rare. [Pron. -biu. / < fr. erbium].

ERBIU s. n. element din grupa lantanidelor. (< fr. erbium, germ. Erbium)

*érbiŭ n. Chim. Un corp care pare a nu fi simplu, cum se credea. E bivalent și are o greutate atomică de 169.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

erbiu [biu pron. bĭu] s. n., art. erbiul; simb. Er

erbiu [biu pron. bĭu] s. n., art. erbiul; simb. Er

erbiu s. n. [-biu pron. -bĭu], art. erbiul; simb. Er

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÉRBIU (< fr. {i}; {s} localit. Yterby) s. n. Element chimic (Er; nr. at. 68, m. at. 167,26) din grupa lantanoidelor; metal alb-argintiu (d 9,045, p. t. 522°C, p. f. 2.510 °C); intră în componența aliajelor magnetice cu fier, cobalt, nichel. A fost descoperit de chimistul și medicul suedez C.G. Mosander (1843).

Intrare: erbiu
  • pronunție: -bĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erbiu
  • erbiul
  • erbiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • erbiu
  • erbiului
plural
vocativ singular
plural
Er simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Er
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

erbiusubstantiv neutru

  • 1. Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu. DEX '09 DEX '98 DN
  • comentariu simbol Er DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.