2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

EPURÁRE, epurări, s. f. Acțiunea de a epura; epurație, curățire, purificare. ◊ Epurarea apei = operație de îndepărtare din apele potabile, industriale, de canal etc. a substanțelor care le fac improprii anumitor întrebuințări. – V. epura.

EPURÁRE, epurări, s. f. Acțiunea de a epura; epurație, curățire, purificare. ◊ Epurarea apei = operație de îndepărtare din apele potabile, industriale, de canal etc. a substanțelor care le fac improprii anumitor întrebuințări. – V. epura.

EPURÁRE, epurări, s. f. Acțiunea de a epura. 1. Operație de îndepărtare a stbstanțelor sau a corpurilor nefolositoare sau dăunătoare dintr-o soluție etc. 2. Îndepărtarea elementelor necorespunzătoare, nedemne, dăunătoare sau dușmănoase dintr-o instituție, o întreprindere etc. ♦ Îndepărtare din fondul unei biblioteci a cărților dăunătoare sau necorespunzătoare din punct de vedere științific.

epuráre s. f., g.-d. art. epurắrii; pl. epurắri

epuráre s. f., g.-d. art. epurării; pl. epurări

EPURÁRE s. (TEHN.) epurație, purificare, (rar) purificație. (Stație de ~ a apei.)

EPURÁRE s.f. Acțiunea de a se epura și rezultatul ei; curățire, purificare, epurație. [< epura].

EPURÁ, epurez, vb. I. Tranz. 1. A curăța un amestec, o soluție etc. de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. Fig. A îndepărta elementele necorespunzătoare dintr-o instituție, întreprindere, organizație etc. – Din fr. épurer.

EPURÁ, epurez, vb. I. Tranz. 1. A curăța un amestec, o soluție etc. de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. Fig. A îndepărta elementele necorespunzătoare dintr-o instituție, întreprindere, organizație etc. – Din fr. épurer.

EPURÁ, epurez, vb. I. Tranz. 1. A curăța un amestec, o soluție etc. de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. A curăța, a întări o instituție, o întreprindere etc. prin îndepărtarea elementelor necorespunzătoare, nedemne, dăunătoare sau dușmănoase. ♦ (Cu privire la fondul unei biblioteci) A îndepărta cărțile dăunătoare sau necorespunzătoare din punct de vedere științific.

epurá (a ~) vb., ind. prez. 3 epureáză

epurá vb., ind. prez. 1. sg. epuréz, 3 sg. și pl. epureáză

EPURÁ vb. (TEHN.) v. purifica.

EPURÁ vb. I. tr. 1. A curăța (o soluție etc.) de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. A îndepărta (dintr-o instituție, o întreprindere etc.) elementele necorespunzătoare etc. [< fr. épurer].

EPURÁ vb. tr. 1. a curăța de substanțele, de corpurile nefolositoare ori dăunătoare, a purifica apa, spre a o face potabilă. 2. a îndepărta dintr-o instituție, întreprindere etc. elementele necorespunzătoare; a concedia; (fam.) a exclude; (cu privire la fondul unei biblioteci) a îndepărta cărțile necorespunzătoare din punct de vedere științific sau politic. (< fr. épurer)

A EPURÁ ~éz tranz. 1) (amestecuri, soluții, substanțe) A face pur prin eliminarea corpurilor străine. 2) (personalul unei întreprinderi) A reduce, dând afară. 3) (moravuri, limba, biblioteci etc.) A curăța de lucruri inutile sau dăunătoare. /<fr. épurer


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EPURÁRE s. (TEHN.) epurație, purificare, (rar) purificáție. (Stație de ~ a apei.)

epuráre s.f. Îndepărtare dintr-un post din cauze social-politice ◊ „Epurare mascată. În prezent, în organigrama guvernului există 424 posturi. Recent, au fost desființate un număr de 128 de posturi, epurarea fiind mascată sub pretextul reducerii cheltuielilor bugetare.” R.l. 8 IX 93 p. 3. ◊ „Modelul «marilor epurări» staliniste de la sfârșitul deceniului 4 l-a obsedat pe Nicolae Ceaușescu [...]” Sf.pol. 7/93 p. 19. ◊ „Stoparea epurărilor pe criterii politice” Ev.z. 27 I 97 p. 4 (formal din fr. épuration; DEX – alte sensuri; semnificația este mai veche, dicționarele i-au dat însă alte sensuri, unele potrivite ideologiei comuniste)

Intrare: epura
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) epura epurare epurat epurând singular plural
epurea epurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) epurez (să) epurez epuram epurai epurasem
a II-a (tu) epurezi (să) epurezi epurai epurași epuraseși
a III-a (el, ea) epurea (să) epureze epura epură epurase
plural I (noi) epurăm (să) epurăm epuram epurarăm epuraserăm, epurasem*
a II-a (voi) epurați (să) epurați epurați epurarăți epuraserăți, epuraseți*
a III-a (ei, ele) epurea (să) epureze epurau epura epuraseră
Intrare: epurare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epurare epurarea
plural epurări epurările
genitiv-dativ singular epurări epurării
plural epurări epurărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)