epolet sm [At: AR (1829), 190⁷/1 / S și: (înv) epaul~ / V: (înv) ~ă sf (reg) apal~ (pl: ~uri) sn, (îvr) ~lit (pl: ~e), spal~ sn / Pl: ~eți, (înv) ~e, ~uri sn / E: fr épaulette, apalet, it spalletta] 1 Bandă de stofă care se aplică pe umerii uniformelor (militare) și pe care se indică, de obicei, gradul și specialitatea. 2 (Fig) Grad de ofițer. 3 Accesoriu de îmbrăcăminte, de forma unei benzi, folosit ca ornament pe umerii unei bluze, unei rochii etc.

*EPOLET (pl. -ete), *EPOLETĂ (pl. -ete) sf. 🎖️ 1 Ornament format dintr’o bantă lată de țesătură de fir, împodobită mai adesea de ciucuri, pe care-l poartă militarii la fie-care umăr al vestonului sau mantalei (🖼 1993): ce vicleniei să mă uite... pentrucă nu port epolete NEGR.; îi cade epoletul DLVR. ¶ 2 Fig. Grad de ofițer: a obținut epoleta [fr. épaulette].

EPOLET, epoleți, s. m. Bandă de stofă (uneori tivită sau acoperită cu galon de fir, alteori mărginită și de franjuri), care se aplică pe umerii uniformelor. [Generalul], cu epoleți mari de aur care cădeau pe umeri în jos, trecea zvelt de la o sală la alta. CAMIL PETRESCU, O. I 193. Sublocotenentul își aranjă... zăpăcit epoletul stîng. SAHIA, N. 89. – PL și: (n.) epolete (NEGRUZZI, S. I 66), epoleturi (KOGĂLNICEANU, S. 111).

EPOLET s.m. Bandă (carton îmbrăcat cu stofă) care se aplică pe umerii uniformelor militare și pe care se indică gradul, specialitatea militară etc. [Pl. -eți, (s.n.) -te, -turi. / < rus. epolet, cf. fr. épaulette].

EPOLET s. m. 1. accesoriu pe umerii uniformelor pe care se indică gradul și specialitatea militară. 2. extremitate superioară a vârfului unui catarg. (< rus. epolet, fr. épaulette)

EPOLET ~ți m. Fâșie de stofă prinsă pe umerii uniformelor militare, pe care se indică gradul și genul de arme. /<fr. épaulette

epolét n., pl. e, și m. (rus. epolét, d. fr. épaulette, dim. d. épaule, vfr. espalde, din espadle, lat. spáthula și spátula, dim. d. spatha, spadă lată; vgr. spáthe. V. spalier, spată). Ornament cu cĭucurĭ saŭ alt-fel pe care militariĭ îl poartă la umeriĭ tuniciĭ. Fig. Gradu de ofițer: a obținut epoletu. – Pe la 1850 și spalét (it. soaletta).

epaulet sn vz epolet

epoletă sf vz epolet

epolit sf vz epolet

epoletă f. 1. ornament cu ciucuri ce militarii poartă pe umeri și care servă a arăta gradul; 2. grad de ofițer: a obținut epoleta (= fr. épaulette).

epolet s. m., pl. epoleți

epolet s. m., pl. epoleți

epolet s. m., pl. epoleți

epolet, -ți.

epoletă (epolete), s. f. – Bandă de stofă pe umerii uniformelor cu însemnele gradului. – Var. epolet. Fr. épaulette, var. din germ. Epaulet, prin intermediul rus. epoletŭ (Sanzewitsch 282; Bogaci).

EPOLET s. (MIL.) (înv.) spalet. (Ofițeri cu ~ți.)

EPOLET s. (MIL.) (înv.) spalet. (Ofițeri cu ~.)