3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

episcop2 sn [At: MDT / Pl: ~oape / E: fr épiscope, ger Episkop] 1 Aparat care servește la proiectarea pe un ecran, în lumină reflectată, a unei figuri iluminate convenabil Si: epidiascop. 2 (Spc) Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare.

episcop1 sm [At: (cca 1580) CUV. D. BĂTR. II, 342 / V: (îvp) piscop, (pop) piscup, (îrg) ~cup, (reg) ip~, ipiscu smi, ipiscup, pris~ / A și: (îrg) ~cop / Pl: ~i / E: lat episcopus, ngr ἐπίσκοπος, vsl ѥпискоупъ] 1 (Înv) Inspector al unui district, oraș, al unei provincii Si: eparh. 2 Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului. 3 Persoană care are gradul de episcop (2) (și conduce o eparhie). corectată

EPISCÓP2, episcoape, s. n. Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. ♦ Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. – Din germ. Episkop.

EPISCÓP2, episcoape, s. n. Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. ♦ Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. – Din germ. Episkop.

EPÍSCOP1, episcopi, s. m. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). [Acc. și: episcóp] – Din ngr. epískopos, lat. episcopus.

EPÍSCOP1, episcopi, s. m. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). [Acc. și: episcóp] – Din ngr. epískopos, lat. episcopus.

EPISCÓP2, episcoape, s. n. Aparat care servește la proiectarea pe un ecran, în lumină reflectată, a unei figuri iluminate convenabil.

EPÍSCOP1, episcopi, s. m. Demnitar bisericesc care conduce o eparhie; vlădică. Odată slujind un episcop oarecare de hramul bisericii la Buna-vestire din Iași, părintele Duhu intră în biserică. CREANGĂ, A. 137.

EPISCÓP s.n. Aparat de proiecție a obiectelor opace prin reflexie. ♦ (Mil.) Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. [< germ. Episkop, fr. épiscope, cf. gr. epi – deasupra, skopein – a privi].

EPISCÓP s. n. 1. aparat de proiecție prin reflexie a obiectelor opace. 2. (mil.) dispozitiv optic cu oglinzi, la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. (< germ. Episkop, fr. épiscope)

EPISCÓP ~oápe n. 1) Aparat optic pentru proiectarea pe un ecran a obiectelor opace. 2) Dispozitiv optic folosit la tancuri pentru a face observări în câmpul de luptă. [Sil. e-pi-scop] /<germ. Episkop

EPÍSCOP ~i m. (folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) 1) Slujitor al cultului cu grad inferior celui de mitropolit. 2) Conducător al unei eparhii. [Sil. e-pis-cop] /<ngr. episckopos, lat. episcopus

episcop m. prelat însărcinat cu conducerea unei eparhii. [Gr. mod.].

*epíscop, și -óp m. (ngr. Și vgr. epískopos, inspector, episcop; it. véscovo, fr. évêque; pol. biskup; germ. bischof. V. scop). Prelat care conduce o eparhie. – Vechĭ și -cup (acc. și cúp) și píscup. V. preut.

episcopea sf [At: ȘINCAI, HR. II, 215/35 / Pl: ~ese / E: episcop + -easă] (Îvr) Soție de episcop1 (3).

feméie-epíscop s. f. (la luterani) ◊ „În acest an [în Danemarca] a fost aleasă prima femeie episcop” ◊ „22” 43/96 p. 16 //din femeie + episcop//


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!episcóp2 (aparat) (-pis-cop/-pi-scop) s. n., pl. episcoápe

epíscop1 (persoană) s. m., pl. epíscopi

epíscop (persoană) s. m., pl. epíscopi

episcóp (aparat) s. n. (sil. mf. -scop), pl. episcoápe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EPÍSCOP s. (BIS.) (Transilv. și Ban.) pișpec, (înv.) vlădică.

arată toate definițiile

Intrare: Episcop
Episcop nume propriu
nume propriu (I3)
  • Episcop
Intrare: episcop (aparat)
episcop (aparat) substantiv neutru
  • silabație: -scop
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • episcop
  • episcopul
  • episcopu‑
plural
  • episcoape
  • episcoapele
genitiv-dativ singular
  • episcop
  • episcopului
plural
  • episcoape
  • episcoapelor
vocativ singular
plural
Intrare: episcop (persoană)
episcop (persoană) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • episcop
  • episcopul
  • episcopu‑
plural
  • episcopi
  • episcopii
genitiv-dativ singular
  • episcop
  • episcopului
plural
  • episcopi
  • episcopilor
vocativ singular
plural
episcup
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)