3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPISCÓP2, episcoape, s. n. Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. ♦ Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. – Din germ. Episkop.

EPISCÓP2, episcoape, s. n. Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. ♦ Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. – Din germ. Episkop.

EPÍSCOP1, episcopi, s. m. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). [Acc. și: episcóp] – Din ngr. epískopos, lat. episcopus.

EPÍSCOP1, episcopi, s. m. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). [Acc. și: episcóp] – Din ngr. epískopos, lat. episcopus.

episcop1 sm [At: (cca 1580) CUV. D. BĂTR. II, 342 / V: (îvp) piscop, (pop) piscup, (îrg) ~cup, (reg) ip~, ipiscu smi, ipiscup, pris~ / A și: (îrg) ~cop / Pl: ~i / E: lat episcopus, ngr ἐπίσκοπος, vsl ѥпискоупъ] 1 (Înv) Inspector al unui district, oraș, al unei provincii Si: eparh. 2 Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului. 3 Persoană care are gradul de episcop (2) (și conduce o eparhie). corectată

episcop2 sn [At: MDT / Pl: ~oape / E: fr épiscope, ger Episkop] 1 Aparat care servește la proiectarea pe un ecran, în lumină reflectată, a unei figuri iluminate convenabil Si: epidiascop. 2 (Spc) Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare.

EPÍSCOP1, episcopi, s. m. Demnitar bisericesc care conduce o eparhie; vlădică. Odată slujind un episcop oarecare de hramul bisericii la Buna-vestire din Iași, părintele Duhu intră în biserică. CREANGĂ, A. 137.

EPISCÓP2, episcoape, s. n. Aparat care servește la proiectarea pe un ecran, în lumină reflectată, a unei figuri iluminate convenabil.

EPISCÓP s.n. Aparat de proiecție a obiectelor opace prin reflexie. ♦ (Mil.) Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. [< germ. Episkop, fr. épiscope, cf. gr. epi – deasupra, skopein – a privi].

EPISCÓP s. n. 1. aparat de proiecție prin reflexie a obiectelor opace. 2. (mil.) dispozitiv optic cu oglinzi, la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. (< germ. Episkop, fr. épiscope)

EPÍSCOP ~i m. (folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) 1) Slujitor al cultului cu grad inferior celui de mitropolit. 2) Conducător al unei eparhii. [Sil. e-pis-cop] /<ngr. episkopos, lat. episcopus

EPISCÓP ~oápe n. 1) Aparat optic pentru proiectarea pe un ecran a obiectelor opace. 2) Dispozitiv optic folosit la tancuri pentru a face observări în câmpul de luptă. [Sil. e-pi-scop] /<germ. Episkop

episcop m. prelat însărcinat cu conducerea unei eparhii. [Gr. mod.].

*epíscop, și -óp m. (ngr. Și vgr. epískopos, inspector, episcop; it. véscovo, fr. évêque; pol. biskup; germ. bischof. V. scop). Prelat care conduce o eparhie. – Vechĭ și -cup (acc. și cúp) și píscup. V. preut.

feméie-epíscop s. f. (la luterani) ◊ „În acest an [în Danemarca] a fost aleasă prima femeie episcop” ◊ „22” 43/96 p. 16 //din femeie + episcop//


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epíscop1 (persoană) s. m., pl. epíscopi

!episcóp2 (aparat) (-pis-cop/-pi-scop) s. n., pl. episcoápe

epíscop (persoană) s. m., pl. epíscopi

episcóp (aparat) s. n. (sil. mf. -scop), pl. episcoápe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EPÍSCOP s. (BIS.) (Transilv. și Ban.) pișpec, (înv.) vlădică.

arată toate definițiile

Intrare: Episcop
Episcop nume propriu
nume propriu (I3)
  • Episcop
Intrare: episcop (aparat)
episcop2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: e-pis-cop, e-pi-scop
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • episcop
  • episcopul
  • episcopu‑
plural
  • episcoape
  • episcoapele
genitiv-dativ singular
  • episcop
  • episcopului
plural
  • episcoape
  • episcoapelor
vocativ singular
plural
Intrare: episcop (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • episcop
  • episcopul
  • episcopu‑
plural
  • episcopi
  • episcopii
genitiv-dativ singular
  • episcop
  • episcopului
plural
  • episcopi
  • episcopilor
vocativ singular
  • episcopule
  • episcope
plural
  • episcopilor
episcup
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

episcop (aparat)

  • 1. Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

episcop (persoană) episcup

  • 1. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pișpec vlădică un exemplu
    exemple
    • Odată slujind un episcop oarecare de hramul bisericii la Buna-vestire din Iași, părintele Duhu intră în biserică. CREANGĂ, A. 137.
      surse: DLRLC

etimologie: