12 definiții pentru eparhie

EPARHÍE, eparhii, s. f. Unitate teritorială bisericească, condusă de un episcop; episcopie, dieceză. – Din ngr. eparhía.

EPARHÍE, eparhii, s. f. Diviziune administrativă bisericească, condusă de un episcop; episcopie, dieceză. – Din ngr. eparhía.

EPARHÍE, eparhii, s. f. Diviziune administrativă bisericească avînd drept șef un episcop; episcopie. Numai în eparhia noastră sînt peste o sută de parohii văduvite. STĂNOIU, C. I. 12. Au adunat pre vlădicii și arhimandriții de pe la eparhiile și monastirile lor... și le s-au zis să facă cercetare la fața locului. NEGRUZZI, S. I 226.

eparhíe s. f., art. eparhía, g.-d. art. eparhíei; pl. eparhíi, art. eparhíile

eparhíe s. f., art. eparhía, g.-d. art. eparhíei; pl. eparhíi, art. eparhíile

EPARHÍE s. v. episcopie.

EPARHÍE s. f. 1. circumscripție administrativă în Imperiul Roman de Răsărit. 2. subdiviziune a diecezei în biserica bizantină, condusă de un episcop; episcopie. (< fr. eparchie, gr. eparkhia)

eparhíe (eparhíi), s. f. – Dioceză. – Mr. eparhie. Ngr. ἐπαρχία (Murnu 21; Gáldi 180). Sec. XVII. – Der. eparhial, adj. (diocezan); eparhiot, s. m. (diocezan).

EPARHÍE ~i f. Diviziune administrativă bisericească, condusă de un episcop; episcopie. [G.-D. eparhiei] /<ngr. eparhia

eparhie f. diviziune ecleziastică, întindere de țară sub jurisdicțiunea unui episcop: în România sunt 18 eparhii. [Gr. mod.].

*eparhíe f. (vgr. eparhia). Dieceză, maĭ multe județe supuse jurisdicțiuniĭ unuĭ episcop, unuĭ mitropolit orĭ unuĭ patriarh. – Și epárhie (după rus.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EPARHÍE s. (BIS.) dieceză, episcopat, episcopie, (înv.) vlădicíe.

Intrare: eparhie
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eparhie eparhia
plural eparhii eparhiile
genitiv-dativ singular eparhii eparhiei
plural eparhii eparhiilor
vocativ singular
plural