7 definiții pentru elucubrant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELUCUBRÁNT, -Ă, elucubranți, -te, adj. Aberant, absurd. – Din fr. élucubrant.

elucubrant, ~ă a [At: DEX-S / Pl: ~nți, ~e / E: fr elucubrant] (Liv) Aberant.

ELUCUBRÁNT, -Ă, elucubranți, -te, adj. (Livr.) Aberant, absurd. – Din fr. élucubrant.

ELUCUBRÁNT, -Ă adj. aberant, absurd. (< fr. élucubrant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*elucubránt (-cu-brant) adj. m., pl. elucubránți; f. elucubrántă, pl. elucubránte

elucubránt adj. m., pl. elucubránți; f. sg. elucubrántă, pl. elucubránte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ELUCUBRÁNT adj. v. aberant, absurd, ilogic, nelogic, nerațional, stupid.

Intrare: elucubrant
elucubrant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elucubrant
  • elucubrantul
  • elucubrantu‑
  • elucubrantă
  • elucubranta
plural
  • elucubranți
  • elucubranții
  • elucubrante
  • elucubrantele
genitiv-dativ singular
  • elucubrant
  • elucubrantului
  • elucubrante
  • elucubrantei
plural
  • elucubranți
  • elucubranților
  • elucubrante
  • elucubrantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

elucubrant

etimologie: