O definiție pentru elocuență

*elocŭénță f., pl. e (lat. eloquentia). Arta, talentu [!] de a vorbi bine, de a emoționa, de a convinge. Fig. Putere de a convinge: elocŭența cifrelor. – Fals -cvență, -cínță.

Intrare: elocuență
elocuență
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.