Definiția cu ID-ul 580230:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*elocŭénță f., pl. e (lat. eloquentia). Arta, talentu de a vorbi bine, de a emoționa, de a convinge. Fig. Putere de a convinge: elocŭența cifrelor. – Fals -cvență, -cínță.