2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELEVATÓR2, -OÁRE, elevatori, -oare, adj. Care ridică; care servește la ridicat. – Din fr. élévatoire.

ELEVATÓR2, -OÁRE, elevatori, -oare, adj. Care ridică; care servește la ridicat. – Din fr. élévatoire.

ELEVATÓR1, elevatoare, s. n. 1. Instalație care servește la transportarea materialelor (grele) pe direcție verticală sau aproape verticală și pe distanțe relativ mici. 2. Unealtă cu care se prind și se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc. în exploatările petroliere sau în lucrările de explorare. 3. (Med.) Instrument folosit pentru îndepărtarea unor elemente dure din țesuturi. – Din fr. élévateur, germ. Elevator.

ELEVATÓR1, elevatoare, s. n. 1. Instalație care servește la transportarea materialelor (grele) pe direcție verticală sau aproape verticală și pe distanțe relativ mici. 2. Unealtă cu care se prind și se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc. în exploatările petroliere sau în lucrările de explorare. 3. (Med.) Instrument folosit pentru îndepărtarea unor elemente dure din țesuturi. – Din fr. élévateur, germ. Elevator.

elevator1 sn [At: TURNESCU, MED. OP. 9r / V: (înv) ~iu / A: (înv) ~vator / Pl: ~i, ~oare / E: fr élévateur, ger Elevator, cf lat elevator] 1 Instrument chirurgical pentru îndepărtarea fragmentelor solide din țesuturile vii. 2 Aparat, instalație sau dispozitiv al unei instalații cu care se ridică și se transportă vertical sau aproape vertical și pe distanțe relativ mici materiale grele. 3 Unealtă cu care se prind și se manevrează uneltele de foraj, burlanele etc. în exploatările petroliere sau în lucrările de exploatare.

elevator2, ~oare a [At: DN / Pl: ~i, ~oare / E: fr elevatoire] 1 Care ridică. 2 (Îs) Mușchi ~ Mușchi care, prin contracție, ridică anumite segmente ale corpului. 3 (Rar; fig) Înălțător. corectată

ELEVATÓR, elevatoare, s. n. Instalație care, fără a se deplasa în timpul lucrului, servește pentru a transporta la o oarecare distanță greutăți mari, materiale etc. Elevatoarele... vor înlocui truda brațelor. PAS, Z. II 80. Zgomotul elevatoarelor, bătaia pistoanelor, scrîșnetul macaralelor se potoliră, scăzînd treptat, înăbușite parcă de-o mînă nevăzută. BART, E. 293. Elevatoare... ridicau paiele de pe dinții mișcători ai batozei și clădeau singure stogurile galbene ca niște cozonaci. ANGHEL, PR. 82. ◊ (Adjectival) Mașină elevatoare. ◊ (Anat.) Mușchi elevator = mușchi care ridică anumite părți ale corpului. Mușchii elevatori ai pleoapei.

ELEVATÓR, -OÁRE adj. Care ridică. [< fr. élévatoire].

ELEVATÓR s.n. 1. Instalație pentru transportul materialelor pe verticală sau aproape pe verticală la o oarecare distanță; ascensor. 2. (Med.) Instrument pentru îndepărtarea din țesuturi a unor elemente dure. [Pl. -oare. / cf. fr. élévateur, germ. Elevator].

ELEVATÓR2, -OÁRE I. adj. care servește pentru a ridica. (< fr. élévatoire)

ELEVATÓR1 s. n. 1. utilaj pentru transportul materialelor pe verticală la distanțe mici. 2. unealtă cu care se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc., exploatările petroliere. 3. (med.) instrument pentru îndepărtarea din țesuturi a unor elemente dure. (< fr. élévateur, germ. Elevator)

ELEVÁTÓR ~oáre, (~óri, ~oáre) (despre dispozitive) Care contribuie la transportarea încărcăturilor pe verticală sau în direcție oblică. ◊ Mușchi ~ori mușchi care servesc pentru a ridica unele părți ale corpului. /<fr. élévateur, lat. elevator, ~oris

elevator n. aparat de ridicat greutăți, proviziuni, etc. (= fr. élévateur).

*elevatór, -oáre adj. (fr. élévateur, d. lat. elevator, care rîdică). Care rîdică: mușchĭ elevatorĭ. S. n., pl. oare. Mașină care, fiind mișcată pin abur și pin ajutoru unuĭ mare lanț care se învîrtește pe o macara pusă în vîrfu unuĭ puternic braț de fer, rîdică marĭ greutățĭ (în gărĭ, în porturĭ, pe vapoare ș. a.). V. craĭnic 2 și gruĭ 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

elevatór2 s. n., pl. elevatoáre

elevatór1 adj. m., pl. elevatóri; f. sg. și pl. elevatoáre

elevatór s. n., pl. elevatoáre

elevatór adj. m., pl. elevatóri; f. sg. și pl. elevatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ELEVATÓR s. (TEHN.) încărcător.

ELEVATOR s. (TEHN.) încărcător.

Intrare: elevator (adj.)
elevator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elevator
  • elevatorul
  • elevatoru‑
  • elevatoare
  • elevatoarea
plural
  • elevatori
  • elevatorii
  • elevatoare
  • elevatoarele
genitiv-dativ singular
  • elevator
  • elevatorului
  • elevatoare
  • elevatoarei
plural
  • elevatori
  • elevatorilor
  • elevatoare
  • elevatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: elevator (s.n.)
elevator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elevator
  • elevatorul
  • elevatoru‑
plural
  • elevatoare
  • elevatoarele
genitiv-dativ singular
  • elevator
  • elevatorului
plural
  • elevatoare
  • elevatoarelor
vocativ singular
plural
elevatoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

elevator (adj.)

  • 1. Care ridică; care servește la ridicat.
    surse: DEX '09 DN un exemplu
    exemple
    • Mașină elevatoare.
      surse: DLRLC
    • 1.1. anatomie Mușchi elevator = mușchi care ridică anumite părți ale corpului.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mușchii elevatori ai pleoapei.
        surse: DLRLC

etimologie:

elevator (s.n.) elevatoriu

  • 1. Instalație care servește la transportarea materialelor (grele) pe direcție verticală sau aproape verticală și pe distanțe relativ mici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ascensor încărcător (s.n.) 3 exemple
    exemple
    • Elevatoarele... vor înlocui truda brațelor. PAS, Z. II 80.
      surse: DLRLC
    • Zgomotul elevatoarelor, bătaia pistoanelor, scrîșnetul macaralelor se potoliră, scăzînd treptat, înăbușite parcă de-o mînă nevăzută. BART, E. 293.
      surse: DLRLC
    • Elevatoare... ridicau paiele de pe dinții mișcători ai batozei și clădeau singure stogurile galbene ca niște cozonaci. ANGHEL, PR. 82.
      surse: DLRLC
  • 2. Unealtă cu care se prind și se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc. în exploatările petroliere sau în lucrările de explorare.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 3. medicină Instrument folosit pentru îndepărtarea unor elemente dure din țesuturi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: