20 de definiții pentru elevator elevatoriu

elevator2, ~oare a [At: DN / Pl: ~i, ~oare / E: fr elevatoire] 1 Care ridică. 2 (Îs) Mușchi ~ Mușchi care, prin contracție, ridică anumite segmente ale corpului. 3 (Rar; fig) Înălțător. corectată

elevator1 sn [At: TURNESCU, MED. OP. 9r / V: (înv) ~iu / A: (înv) ~vator / Pl: ~i, ~oare / E: fr élévateur, ger Elevator, cf lat elevator] 1 Instrument chirurgical pentru îndepărtarea fragmentelor solide din țesuturile vii. 2 Aparat, instalație sau dispozitiv al unei instalații cu care se ridică și se transportă vertical sau aproape vertical și pe distanțe relativ mici materiale grele. 3 Unealtă cu care se prind și se manevrează uneltele de foraj, burlanele etc. în exploatările petroliere sau în lucrările de exploatare.

ELEVATÓR2, -OÁRE, elevatori, -oare, adj. Care ridică; care servește la ridicat. – Din fr. élévatoire.

ELEVATÓR2, -OÁRE, elevatori, -oare, adj. Care ridică; care servește la ridicat. – Din fr. élévatoire.

ELEVATÓR1, elevatoare, s. n. 1. Instalație care servește la transportarea materialelor (grele) pe direcție verticală sau aproape verticală și pe distanțe relativ mici. 2. Unealtă cu care se prind și se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc. în exploatările petroliere sau în lucrările de explorare. 3. (Med.) Instrument folosit pentru îndepărtarea unor elemente dure din țesuturi. – Din fr. élévateur, germ. Elevator.

ELEVATÓR1, elevatoare, s. n. 1. Instalație care servește la transportarea materialelor (grele) pe direcție verticală sau aproape verticală și pe distanțe relativ mici. 2. Unealtă cu care se prind și se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc. în exploatările petroliere sau în lucrările de explorare. 3. (Med.) Instrument folosit pentru îndepărtarea unor elemente dure din țesuturi. – Din fr. élévateur, germ. Elevator.

ELEVATÓR, elevatoare, s. n. Instalație care, fără a se deplasa în timpul lucrului, servește pentru a transporta la o oarecare distanță greutăți mari, materiale etc. Elevatoarele... vor înlocui truda brațelor. PAS, Z. II 80. Zgomotul elevatoarelor, bătaia pistoanelor, scrîșnetul macaralelor se potoliră, scăzînd treptat, înăbușite parcă de-o mînă nevăzută. BART, E. 293. Elevatoare... ridicau paiele de pe dinții mișcători ai batozei și clădeau singure stogurile galbene ca niște cozonaci. ANGHEL, PR. 82. ◊ (Adjectival) Mașină elevatoare. ◊ (Anat.) Mușchi elevator = mușchi care ridică anumite părți ale corpului. Mușchii elevatori ai pleoapei.

elevatór2 s. n., pl. elevatoáre

elevatór1 adj. m., pl. elevatóri; f. sg. și pl. elevatoáre

ELEVATÓR s. (TEHN.) încărcător.

ELEVATÓR, -OÁRE adj. Care ridică. [< fr. élévatoire].

ELEVATÓR s.n. 1. Instalație pentru transportul materialelor pe verticală sau aproape pe verticală la o oarecare distanță; ascensor. 2. (Med.) Instrument pentru îndepărtarea din țesuturi a unor elemente dure. [Pl. -oare. / cf. fr. élévateur, germ. Elevator].

ELEVATÓR1 s. n. 1. utilaj pentru transportul materialelor pe verticală la distanțe mici. 2. unealtă cu care se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc., exploatările petroliere. 3. (med.) instrument pentru îndepărtarea din țesuturi a unor elemente dure. (< fr. élévateur, germ. Elevator)

ELEVATÓR2, -OÁRE I. adj. care servește pentru a ridica. (< fr. élévatoire)

ELEVÁTÓR ~oáre, (~óri, ~oáre) (despre dispozitive) Care contribuie la transportarea încărcăturilor pe verticală sau în direcție oblică. ◊ Mușchi ~ori mușchi care servesc pentru a ridica unele părți ale corpului. /<fr. élévateur, lat. elevator, ~oris

elevator n. aparat de ridicat greutăți, proviziuni, etc. (= fr. élévateur).

*elevatór, -oáre adj. (fr. élévateur, d. lat. elevator, care rîdică). Care rîdică: mușchĭ elevatorĭ. S. n., pl. oare. Mașină care, fiind mișcată pin abur și pin ajutoru unuĭ mare lanț care se învîrtește pe o macara pusă în vîrfu unuĭ puternic braț de fer, rîdică marĭ greutățĭ (în gărĭ, în porturĭ, pe vapoare ș. a.). V. craĭnic 2 și gruĭ 2.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

elevatór s. n., pl. elevatoáre

elevatór adj. m., pl. elevatóri; f. sg. și pl. elevatoáre

ELEVATOR s. (TEHN.) încărcător.

Intrare: elevator
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elevator
  • elevatorul
  • elevatoru‑
  • elevatoare
  • elevatoarea
plural
  • elevatori
  • elevatorii
  • elevatoare
  • elevatoarele
genitiv-dativ singular
  • elevator
  • elevatorului
  • elevatoare
  • elevatoarei
plural
  • elevatori
  • elevatorilor
  • elevatoare
  • elevatoarelor
vocativ singular
plural
elevatoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)