14 definiții pentru elementar

ELEMENTÁR, -Ă, elementari, -e, adj. 1. De bază, esențial, fundamental. ♦ (Despre cărți, manuale etc.) Care cuprinde elementele de bază ale unei științe. ◊ Învățământ elementar = prima treaptă a învățământului public, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline. 2. Puțin complicat; simplu, ușor; rudimentar. ♦ Primitiv. 3. Care ține de natură și de fenomenele ei. – Din fr. élémentaire, lat. elementarius.

ELEMENTÁR, -Ă, elementari, -e, adj. 1. De bază, esențial, fundamental. ♦ (Despre cărți, manuale etc.) Care cuprinde elementele de bază ale unei științe. ◊ Învățământ elementar = prima treaptă a învățământului public, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline. 2. Puțin complicat; simplu, ușor; rudimentar. ♦ Primitiv. 3. Care ține de natură și de fenomenele ei. – Din fr. élémentaire, lat. elementarius.

ELEMENTÁR, -Ă, elementari, -e, adj. 1. De bază, esențial, fundamental. ♦ Fig. Simplu, ușor, puțin complicat. 2. (Despre cărți, manuale etc.) Care cuprinde elementele de bază ale unei științe. Tratat elementar de anatomie.Invățămînt elementar = prima treaptă a învățămîntului, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline științifice și literare. 3. Care ține de natură, de fenomenele ei. V. element (3). Forță elementară.

elementár adj. m., pl. elementári; f. elementáră, pl. elementáre

elementár adj. m., pl. elementári; f. sg. elementáră, pl. elementáre

ELEMENTÁR adj. 1. primar. (Curs, învățământ ~.) 2. v. simplu. 3. primar, rudimentar, simplu. (Noțiuni ~ asupra...) 4. esențial, fundamental. (Principii ~ despre...) 5. v. ușor.

ELEMENTÁR adj. v. natural.

ELEMENTÁR, -Ă adj. 1. Care constituie un element; de bază, esențial. ♦ Care cuprinde primele noțiuni sau principiile de bază ale unei discipline, ale unei arte etc. ◊ Învățământ elementar = prima treaptă a învățământului public, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline. 2. Simplu, ușor; cunoscut de toată lumea. 3. Natural, aparținând naturii și fenomenelor ei. [Cf. fr. élémentaire, lat. elementarius].

ELEMENTÁR, -Ă adj. 1. de bază, esențial, fundamental. ◊ care cuprinde principiile de bază ale unei discipline, științe etc. ♦ învățământ ~ = prima treaptă a învățământului cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază. 2. foarte simplu, rudimentar. ♦ (mat.) funcție ~ă = funcție rațională, trigonometrică, exponențială, logaritmică etc., precum și funcțiile obținute din acestea, printr-un număr finit de operații algebrice de compunere sau de inversare. 3. care ține de natură și de fenomenele ei. (< fr. élémentaire, lat. elementarius)

ELEMENTÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de esența unui lucru sau a unui fenomen, de principiile și noțiunile de bază ale unei discipline sau arte. Curs ~. 2) Care reprezintă prima treaptă, primul nivel. Învățământ ~. 3) Care este simplu de tot; primitiv; rudimentar. /<fr. élémentaire, lat. elementarius

elementar a. 1. ce ține de un element: corp elementar; 2. privitor la noțiunile prime: chimie elementară; 3. foarte ușor, foarte simplu: adevăr elementar.

*elementár, -ă adj. (lat. elementarius). Care ține de element: corp elementar. Care conține elementele uneĭ științe: carte elementară. Foarte ușor, foarte simplu: adevăr elementar. Adv. În mod elementar: a trata o chestiune elementar.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ELEMENTÁR adj. 1. primar. (Curs, învățămînt ~.) 2. simplu. (Un calcul ~.) 3. primar, rudimentar, simplu. (Noțiuni ~ asupra...) 4. accesibil, simplu, ușor. (Cunoștințe cît mai ~ pentru elevii mici.)

Intrare: elementar
elementar adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elementar elementarul elementa elementara
plural elementari elementarii elementare elementarele
genitiv-dativ singular elementar elementarului elementare elementarei
plural elementari elementarilor elementare elementarelor
vocativ singular
plural